Timiditatea este cauza acestor probleme, spune psihologul Ştefania Niţă dela Centrul de Psihologie de Acţiune şi Psihoterapie.
Te înroşeşti, nu-ţi găseşti cuvintele şi te pierzi uşor cu firea în orice situaţie? Un examen este cel mai mare chin pentru tine? Nu vorbeşti niciodată în public? Eşti exagerat de amabil cu persoanele în preajma cărora te simţi în inferioritate? Timiditatea este cauza acestor probleme, spune psihologul Ştefania Niţă dela Centrul de Psihologie de Acţiune şi Psihoterapie.
Emotivitatea este pe cât de frecventă, pe atât de invalidantă, mai ales în societatea actuală, în care comunicarea este esenţială. Un adult timid nu poate ocupa un post de conducere sau avansează cu mare greutate în ierarhia socială. Se confruntă deseori cu eşecuri atât în activitatea profesională, cât şi în viaţa personală. Timizii nu se bucură de prea multă înţelegere din partea colegilor sau prietenilor, doar dacă se cunosc de o viaţă. Aceştia nu sunt sociabili, nu le place să comunice cu cei din jur de teamă să nu fie percepuţi ca snobi, plictisitori, neprietenoşi, slabi din cauza incapacităţii de a interacţiona cu ceilalţi.
Tăcere, incoerenţă, ameţeli
Cum se manifestă adultul timid? Potrivit psihologului Ştefania Niţă, persoana timidă se simte ca şi paralizată când se află într-o situaţie nouă. Este tăcută sau vorbeşte puţin şi foarte încet, se bâlbâie, este incoerentă. Are o senzaţie de presiune la nivelul capului, din cauza căreia nu-şi poate aduna gândurile. Sau, dimpotrivă, pentru a acoperi starea de tensiune vorbeşte mult, precipitat şi aproape fără logică. Tot pentru a masca dificultatea de a-şi stăpâni emoţiile, persoana timidă devine excesiv de amabilă, chiar umilă sau, din contră, excesiv de ursuză şi irascibilă.
Timiditatea este trădată şi de manifestări fizice: paloarea sau înroşirea feţei, transpiraţia excesivă, frământar