Da, articolul e o replică la cel scris de dl Ghinea. Însă nu e neapărat o opinie divergentă, e mai mult în completare decât în contradicție cu articolul colegului meu. A. Interesul general

În special, aș întări afirmațiile de la punctul A, acolo unde dl Ghinea se referă la interesul public. Decalarea alegerilor a întărit categoric partea prezidențială a sistemului politic autohton. În plus de asta, a introdus o logică conflictuală în sistem. Există tendința aceasta de a scuza sistemul, și de a acuza actorii politici în loc. E o explicație rapidă, simplă și greșită. Pentru cei care o consideră însă reală, le pot propune să se oprească din citit aici. Pot considera, în loc de ce scriu mai jos, că, o dată președintele Băsescu scos de pe scena politică, o dată ”factorul perturbator” eliminat, sub umbrela USL, cu dl Ponta (PSD) la palatul Victoria și dl Antonescu (PNL) la Cotroceni, guvernarea va funcționa liniștit ani la rând, în deplină armonie, cu o plenitudine de bună-voință reciprocă și cântec duios de păsărele. Cei care au dubii apropo de scenariul acesta, pot continua lectura.

Haideți să privim puțin lucrurile din perspectiva PSD. Din 2004, din postura de lider autoritar pe scena politică, îndură apoi opt ani de derivă în opoziție, în două rânduri (cu atât mai frustrant) una aflată chiar în interiorul guvernării. Mă gândesc cum ar explica un expert extern evoluția asta, având exclusiv informații privind sistemul formal, constituția și legea electorală. Singura concluzie la care ar putea ajunge e că scorul partidului a avut fluctuații extraordinare. Nimic mai eronat. Vă amintiți cu ușurință scorurile succesive ale PSD? Nu vă fac un reproș dacă răspunsul e NU, am fost în aceeași situație – exact din motivele pe care le explic aici. În ultimele 3 alegeri legislative PSD a obținut, la Cameră, următoarele procente din voturile valide: 36%, 36% și 33%. Flu