● Dennis Deletant, Aliatul uitat al lui Hitler - Ion Antonescu şi regimul său, 1940-1944, traducere de Delia Răzdolescu, Editura Humanitas, 2008.
Aşa cum îi spune subtitlul, cartea lui Deletant este o biografie a lui Ion Antonescu care se concentrează pe perioada războiului. E o carte extraordinară despre un subiect încă politizat şi dureros. Antonescu de aici este un personaj ambivalent şi complex. În 1933 făcea remarce sarcastice pe marginea unui raport oficial despre planurile politice ale lui Zelea Codreanu şi se opunea asasinării evreilor. Cînd Octavian Goga a primit sarcina de a face guvernul, Antonescu a refuzat oferta de a deveni ministru, se pare că din cauză că îl considera pe Goga filo-german, iar acesta i-a argumentat că prezenţa amîndurora în executiv ar fi un semn de echilibru, pentru că un Antonescu în fruntea armatei ar garanta Angliei şi Franţei că românii nu vor lupta împotriva lor. Uimitoarele ironii ale istoriei! Cartea lui Deletant este un exemplu de istorie echilibrată şi bazată pe fapte. Demontează variante anti-Antonescu atunci cînd e cazul, ca şi variantele apologeţilor. De pildă, respinge ideea că Antonescu şi Garda de Fier au ajuns la guvernare din cauza sprijinului german.
Cum este Antonescu la Deletant? Un militar care ajunge să joace un rol politic mai mare decît îi permitea înţelegerea, un om care încerca să facă ordine într-o ţară haotică şi oscila între măsuri anti-corupţie serioase, dar eşuate, şi butaforii de Moş Teacă (a interzis mersul pe stradă în cămaşă, vara), a fost autoritarist, dar nu totalitarist, permiţînd funcţionarea semi-clandestină a partidelor şi angajîndu-se chiar în schimburi epistolare cu Maniu şi Brătianu, deşi mai mult îi urechea decît îi lua în serios. Cum ar fi fost Antonescu fără război? Probabil un fel de Franco, cu care are multe în comun. Întîmplarea face să fi citit această carte la puţină
