Spre deosebire de infecţia cu virusul hepatitic de tip B, hepatita C se poate vindeca. Din păcate, multe cazuri de boală nu răspund la tratamentul standard sau recidivează, motiv pentru care specialiştii caută noi linii terapeutice.
Potrivit estimărilor, aproximativ 1.000.000 de români sunt infectaţi cu virusul hepatitic C. Boala se transmite prin contactul cu sânge infectat, în cursul unor manevre invazive (injecţii, tehnici chirurgicale, manichiură, hemodializă), prin contact sexual neprotejat sau prin alăptare.
În mod normal, sistemul imunitar limitează distrugerea celulelor hepatice (hepatocite), prin producerea de anticorpi care vor bloca virusul de la a infecta şi alte hepatocite. În 20% din cazuri, organismul scapă de virus fără ca persoana să resimtă vreun simptom, singura urmă lăsată de acesta fiind prezenţa de anticorpi antiHCV în sânge. În 80% din cazuri însă, infecţia cu virusul hepatitic C se cronicizează şi afectează ficatul lent, în decurs de 5-30 de ani, putând evolua cu ciroză sau cu cancer hepatic.
Standard: Peg-IFN+Ribavirină
O celulă hepatică infectată cu virus eliberează interferon, substanţă ce are rolul de a stimula răspunsul imun şi de a anunţa celulele vecine să-şi activeze mecanismele de protecţie împotriva virusului. Tot interferonul, creat în laborator însă, se foloseşte de mulţi ani în tratamentul bolii.
Din 2007, regula în tratamentul hepatitei cronice de tip C o reprezintă asocierea Interferon peghilat (Peg-IFN) şi Ribavirină.
Peg-IFN ajută sistemul imunitar să elimine virusul hepatitic C şi inhibă replicarea virală. Forma peghilată, obţinută prin adăugarea unor lanţuri de polietilen glicol, creşte durata de viaţă în organism a substanţei, astfel că este suficientă o singură injectare subcutanată pe săptămână.
Ribavirina este un antiviral ce acţionează direct asupra virusului şi se adminis
