Viaţa la ţară nu mai e, cu siguranţă, ce a fost odată. Sau ceea ce ne-am imaginat noi că este, pornind de la sămănătorismul kitsch, muzica populară cu paiete şi pantofi de lac, reproducerile după ţăranca lui Grigorescu. Nemaivorbind de mai vechiul şi mai autenticul strat, cel al ţăranului nealterat de nici un fel de transformări. Acum, datorită televiziunii prin cablu, a mass-media şi a migraţiilor în străinătate, mentalitatea rustică s-a apropiat, tot mai mult, de cea urbană, rămînînd mai curînd diferenţe de grad: eleganţa, în provincie sau la ţară, tinde să fie mai ostentativă. Moda este preluată mai ad litteram, refuzînd culorile pastelate: am cunoscut fete tinere, serioase, cu viitori soţi gata stabiliţi, machiate şi îmbrăcate ca pentru cea mai veche meserie feminină din lume. De asemenea, am văzut oameni de vîrstă medie purtînd tricouri cu inscripţii întîmplătoare, gen Marlboro, pe la muncile casnice. Asistînd, recent, la unul din cele mai mari tîrguri moldoveneşti, din comuna Flămânzi, de pe lîngă Botoşani, am recunoscut aceleaşi produse ieftine, turceşti sau moldoveneşti, pe care le văd în Piaţa Amzei, la tarabe, în Obor sau la Europa. Diferenţa între tîrgul de la sat şi cel de la oraş stă, cel mai evident, în mijloacele de transport: cei de la sat vin, în majoritate, cu căruţele. De asemenea, vestimentaţia celor mai în vîrstă a rămas, în general, mai simplă şi mai sobră decît a celor de la oraş: pantaloni de stofă (sau, mai nou, amestec) de calitate nu foarte bună, şi cămăşi de colori deschise, la bărbaţi; bluze albe, fustele pînă sub genunchi şi basmale la doamne. Dar, repet, numai după o anumită vîrstă. Tineretul reproduce, mai sărăcăcios şi mai ostentativ, o modă nu întotdeauna bine înţeleasă. Dacă e să-l ascultăm pe primarul satului Flămînzi, dl Constantin Ţăruş, liberal, diferenţele dintre sat şi oraş se pot estompa: dacă, la ţară, ai drumuri asfa