•In apropierea comunei Sipote isi petrec ultimele clipe 300 de fiinte umane scufundate in intunericul nebuniei •Poarta spitalului este permanent deschisa, bolnavii fiind lasati sa se plimbe in libertate •Discutii nesfarsite duse cu fiinte inchipuite •Prietenii ciudate se leaga intre femeile si barbatii de aici
Departe de ochii lumii, pe dealurile comunei Sipote, dosita in spatele multor copaci, se afla cateva cladiri care adapostesc vreo 300 de bolnavi psihici cronici. Aici, un indicator de culoare albastra pe care este scris cu vopsea alba litera H iti arata ca este un spital. La prima vedere, parca ar fi un parc cu multi copaci, flori si alei. O data intrati pe poarta spitalului, de dupa tufisuri isi arata capetele bolnavii iesiti la plimbare. Imediat te trezesti inconjurat de privirile curioase si ciudate ale acestora. Stiind ca este un spital de bolnavi psihici te apropii cu teama. Fiecare incepe sa-ti povesteasca ceva, o intamplare intepenita in mintea lor. Gardul de sarma ghimpata prevesteste ca aici locuiesc oameni de care trebuie sa te feresti. Din grupul cel stransi in jurul tau iti atrage privirea un barbat trecut de 40 de ani, care vorbeste fara sa se opreasca. Stie ca il cheama Adrian Zaviste, dar nu-si aminteste de cand este internat in spital.
Aici sunt internati bolnavi din toata tara, trimisi de catre spitalele de psihiatrie sau medicul de familie. O data internati in acest spital, ei sunt abandonati de familii, iar de inmormantarea lor se ocupa conducerea spitalului. Toti sunt irecuperabili. Unii dintre ei ar putea fi tinuti in familie daca membrii acesteia ar sti cum sa se poarte cu bolnavul si sa-i administreze corect tratamentul.
Lagar pentru prizonierii germani
Spitalul de nebuni din comuna Sipote are 208 hectare de teren si are independenta juridica. Institutia functioneaza din anul 1905. Init
