România este ţară membră a Fondului Monetar Internaţional (FMI) începând cu anul 1972, aceasta utilizând resursele FMI ca suport financiar pentru aducerea la îndeplinire a diverselor programe economice ale guvernului.
Obiectivele principale ale FMI constau în promovarea unei economii mondiale sănătoase, respectiv promovarea cooperării monetare internaţionale şi a stabilităţii valutare, stimularea creşterii economice, asigurarea unui nivel înalt de ocupare a forţei de muncă, precum şi acordarea de asistenţă financiară temporară pentru ţările care întâmpină dificultăţi de balanţă de plăţi.
De-a lungul timpului, în calitatea sa de ţară membră, România s-a bucurat de asistenţă tehnică în domenii diferite, incluzând aici politica monetară şi organizarea băncii centrale, supravegherea şi reglementarea bancară şi statistică.
Conform acordului încheiat de România cu FMI la data de 24 martie 2009, în schimbul sumei acordate cu titlu de împrumut, România avea să fie condiţionată de aducerea la îndeplinire a unor obiective economice precise, fiind vizată, în principal, reducerea deficitului bugetar.
Din nefericire însă, Guvernul Ponta adaugă cu neruşinare la lista lungă a erorilor de guvernare comise, eşecul înregistrat în ceea ce priveşte finalizarea acordului încheiat de România cu FMI. Aşadar, Guvernul a ratat mai mult de jumătate dintre angajamentele asumate în cadrul procedurii de negociere cu FMI. Conform scrisorii de intenţie transmise de Guvern către FMI, Guvernul Ponta a realizat jalnica performanţă de a îndeplini doar două dintre cele cinci criterii de performanţă cantitative şi, în acelaşi timp, două dintre cele cinci ţinte indicative stabilite pentru finele lunii decembrie 2012. Conform informaţiilor documentului, au fost tratate cu superficialitate, drept urmare, ratate în mod vădit, criteriul de performanţă privind activele externe nete ale
