De-o fi blonda, de-o fi bruna, amaruie sau spumoasa, berea a devenit bautura ce a reusit sa depaseasca orice granita, fiind astazi una dintre cele mai indragite si mai consumate bauturi alcoolice din intreaga lume. In urma cu vreo 6000 de ani s-a descoperit prima forma de bere, in urma unei paini, care, udata, a inceput sa fermenteze.
In “Epopeea lui Ghilgames”, aratarea salbatica, Enkidu, este prezentat ospazandu-se cu bucate alese si sorbind din lichidul amarui. ”Manca pana se satura, bea lapte si cupe de bere…”, intrand astfel in lumea oamenilor.
Chiar si frumoasa “lune de miere” se datoreaza berii, pentru ca sumerienii aveau un obiciei de a da tinerilor casatoriti bere indulcita cu miere cat sa le ajunga acestora o luna.
In vechiul Egipt, berea a fost considerata ca un dar din partea zeului Osiris, care a uitat la soare orz amestecat cu apa sacra din Nil. Cleopatra, care isi dorea reluarea constructiilor de piramide, a introdus taxa de bere, pentru a putea strange fondurile necesare constructiilor. Astfel a aparut primul impozit pe bauturi.
Atat grecii, cat si romanii au apreciat berea pentru proprietatile sale medicinale, insa nu au fost foarte interesati si de gustul acesteia, preferand in continuare sa consume vin, considerand aceasta licoare ca fiind bautura saracilor.
Pentru Gali insa, berea sau Cervsia- in onoarea lui Ceres, zeita recoltelor – era o adevarata potiune magica.
Germanii, au transfomat realizarea berii in mestesug, berea transformandu-se in bautura lor nationala. Secretul fabricarii berii s-a raspandit treptat in Anglia si Scandinavia, iar dupa aceea, in toata lumea.
Mai tarziu, in Evul Mediu, berea a devenit cea mai intalnita bautura, fiind considerata o resursa de calorii. Calugarii catolici considerau berea un aliment desavarsit pentr