La Valu lui Traian, judeţul Constanţa, ţiganii musulmani îşi promit fetele pentru măritiş cu mult înainte de vârsta majoratului. Viitorii soţi, care sunt tot minori, trebuie să plătească sume de până la 4.000 de lei, ca “garanţie”.

Când a împlinit 10 ani, Sali Gearâp din comuna Valu - 10 km de Constanţa, şi-a dorit cel mai mult să aibă un cal adevărat, cu patru copite, care să fie numai al lui şi un bici (“cu clopoţei”) cu care să plesnească în mijlocul uliţei, pe strada Mihai Eminescu din localitate.

Anul următor, în 2011, Sali a cunoscut-o pe micuţa Ayra (care avea 12 ani) şi a renunţat la cal sau bici: s-a răzgândit şi s-a gândit rapid la o nevastă pe care s-o mângâie doar el, atunci când se va face mare şi când va avea mustaţă, şi când va obţine respectul cuvenit unui bărbat. Pe-atunci, nu ştia dacă Ayra aparţinea ţiganilor horacăi de la Făurei, sau ţiganilor daulagii (“toboşari”) de la Medgidia, ori chiar ţiganilor hadâri, care încă mai poartă şalvarii înaintaşilor. Probabil, nu avea importanţă. Sali era copil şi o dorea pe Ayra ca un copil: cu pumnii strânşi şi cu supărări orgolioase.

Negoţ : 40 de marafeţi pentru Ayra

Prin intermediari, tatăl Ayrei i-a transmis pretenţiile familiei lor: să dea, adică, acum în 2012, un „mărunţiş” de 40 de marafeţi (sau, cum se zicea pe legea de-acum, 4.000 de lei noi), iar fata va fi a lui. Atât costa promisiunea că el, Sali, o va putea lua acasă pe Ayra în scurt timp.

Conform tradiţiei ţigăneşti, cei 4.000 de lei (“başlâc parasî”) erau bani de “lapte de mamă”: părinţii fetei nu i-ar fi cheltuit, iar la un eventual divorţ, banii ar fi revenit Ayrei, care trebuia să se descurce cu ei măcar 3 luni. La vremea aceea, pe Ayra a vrut-o doar Sali: alţi ţigani musulmani (de pe la Nisipari, Medgidia, Făurei sau Castelu) nici măcar nu aflaseră ceva despre fetiţa asta căreia îi curgeau mucii pe cămaşă, avea şoldur