…Şi undeva, în chiar miezul fierbinte al lumii – România profundă. Şi undeva, aici, în chiar adâncul verbului a fi – un teatru care duce-n lumea largă solie despre nişte oameni (români ni se mai spune!) care transformă ne-nţelesurile toate în surse de limbaj – izvoare de-apă vie în care însetaţii de-adevăruri pot afla răspuns şi la nerostite întrebări, şi tihnă după lungi rătăciri, şi chiar hohotului de râs când lacrima-n lumină se sfarmă înflorind bucurie. La Teatrul de pe Lipscani, publicul bucureştean grăbea la spectacolul aniversar – Zece ani „Made in Romania“, creaţie a Companiei Dan Puric, marca Dan Puric, altfel spus – excelenţă. Zece ani de efervescenţă de spirit, umor de douăzeci şi patru de carate, poezie pură în care se topeşte şi acel „de la musique avant toute chose“ şi „les couleurs, les parfums et les sons“ dintr-un timp de dată recentă care abia dacă are vârsta omenirii, şi încărcătură de diafană sensibilitate, cât să sensibilizeze pe toţi trăitorii de pe pământul oamenilor cu, între ei, nu ziduri, nici sârmă ghimpată, nici prăpăstii de limbaj, ci doar liantul acela de nedefinit, ceva cam ca dorul (ba nu, ca bucuria regăsirii de sine!), ca duioşia (ba nu, ca sfânta înveşmântare în iubire când agresivitatea zeului ban încearcă Publicitate să mai paveze încă o cărare spre iadul modern!), ca o lecţie (ba nu, o vacanţă în care verbul trebuie este înlocuit cu se poate să fii Om!). „Mi-am aplecat urechea la pământ ca să ascult dacă inima acestui neam mai bate şi m-am trezit îngenungheat în faţa lui“, mărturiseşte inegalabilul creator de teatru, actorul, regizorul, scenaristul, scriitorul, trezitorul de conştiinţe Dan Puric. Da, inima acestui neam nu numai că bate, dar imprimă ritmul ei marelui cântec al inimilor lumii. Cum să povesteşti ce se întâmplă pe scenă la un spectacol made in Romania? Cred că sub acest generic ar trebui înscrise t