La Iaşi, în incinta Muzeului „Mihai Eminescu“ din Parcul Copou, se află o colecţie interesantă. Laura Terente, muzeograf, ne-a descris ce putem vedea când vizităm acest muzeu de tradiţie din târgul Iaşiului. – La etaj se află o expoziţie permanentă; se numeşte „Istoria teatrului românesc“, pentru că nu vizează numai teatrul ieşean. La începuturi, când s-a închis Muzeul Teatrului – care nu mai există acum, clădirea fiind retrocedată –, pentru ca aceste obiecte să nu stea închise undeva şi nevăzute de public, s-a făcut un compromis. Eminescu a jucat teatru, a scris teatru, a fost şi rămâne unul din cei mai buni cronicari dramatici ai României. – De ce un muzeu al teatrului la Iaşi? – Ca format, iniţial, în 1875, când s-a deschis, era unic în România. Nu este întâmplător, deoarece la Iaşi s-a jucat pentru prima dată teatru în limba română. La 1816, de Crăciun, Gheorghe Asachi traduce „Mirtil şi Chloe“ după Gessnes şi Florian, face cortina, decoruri şi pune în scenă această mică piesă de teatru în română, nu în franceză, cum era de aşteptat. – De ce nu se juca în limba română? – Ţăranii erau iobagi, ţig Publicitate anii erau robi, boierul, în casă, nu vorbea limba slugii, deci era firesc să avem o trupă de teatru în limba franceză la Iaşi. Primul teatru românesc a fost înfiinţat la Iaşi, în 1840. Mihail Sturdza îl angajează pe N. Livaditti să decoreze scena teatrului, pe care îl numeşte teatru naţional. Printre primii directori au fost Mihail Kogălniceanu, Vasile Alecsandri, Costache Negruzzi. Păstrăm aici şi obiecte de la 1850 încoace, care au aparţinut actorului Matei Millo. A debutat la Iaşi – părinţii i-au plătit studii de drept la Paris şi el a venit cu diploma de actor, căci a făcut ce-a vrut; a fost foarte bun prieten cu Vasile Alecsandri şi pentru el au fost scrise „Chiriţele“, la insistenţele acestuia. După premiera „Chiriţa în Iaşi“, e