Mai ales după ce a luat contact mai îndeaproape cu civilizaţia occidentală, Nikolai Berdiaev avea să constate că, indiferent de gradul de dezvoltare economică sau de cât de înalte sunt creaţiile culturale, omul devine mai degrabă un element marginal, mai mult chiar decât în epoci în care nu exista o atât de mare încredere în puterea raţiunii.

Într-un cadru îngust, antropocentric, omul nu-şi mai manifestă deplina sa forţă creatoare, relativizarea valorilor producându-se, în opinia lui Berdiaev, pe fondul unei adevărate "democratizări" a culturii: "Toată lumea recunoaşte în zilele noastre criza culturii şi tremură pentru viitorul ei; din punct de vedere sociologic, această criză decurge din faptul că un principiu aristocratic, un principiu de calitate este inerent oricărei culturi spirituale şi că acest principiu este grav ameninţat de procesul de democratizare şi de nivelare, de dominaţia maselor. Trăim în epoca unei revolte plebeiene contra oricărei culturi aristocratice" (cf. Destinul omului în lumea actuală).

Acest proces de decădere culturală nu are însă un sfârşit decent, nu există o limită dincolo de care să nu se poată coborî, eventual ca urmare a reacţiei viguroase a elitelor sau graţie unei fericite conştientizări din partea maselor care n-ar accepta să se coboare la un nivel suburban (pentru a utiliza un termen extrem de uzitat în vocabularul contemporan). Decăderea de care vorbeşte Berdiaev duce omul înspre bestialism: "Bestialismul este un fenomen născut în lumea umană şi, mai mult, într-o lume civilizată; el nu există în lumea animală, care aparţine unei alte trepte ierarhice a existenţei şi care îşi are justificarea şi misiunea sa proprie. Animalul este cu mult deasupra omului bestial. Iată de ce vorbim despre «căderea omului». Or, tocmai acest bestialism este aşezat actualmente deasupra umanismului".

Creştinismul este cel care l-a el