Puţini ştiu, dar „Educaţia fizică” la facultate înseamnă de fapt o plimbare pe Tâmpa sau până-n Poiană. În felul acesta toată lumea e fericită: studenţii îşi iau creditele şi nu se omoară cu exerciţiile fizice, iar profesorii îşi mai bifează o oră „muncită din greu” în condică. Acordul tacit s-a rupt sâmbătă, când plimbarea până-n Poiană s-a transformat într-o cursă cu obstacole…
Doi profesori la o mie de studenţi
Aproximativ o mie de studenţi ai Universităţii „Transilvania” au îndurat, sâmbătă dimineaţa, frigul şi au pornit în drumeţie spre Poiana Mică pentru a-şi lua creditele la Sport. Aglomeraţia din autobuze şi ambuteiajul din Piaţa Unirii – locul de plecare – au fost primele surprize cu care s-au confruntat studenţii. Mai departe, vestea că sunt numai doi profesori meniţi să supravegheze gloata de tineri s-a răspândit rapid şi a fost primită cu stupoare şi nemulţumire. Vrând-nevrând, tinerii s-au pus în mişcare. „Mi-e frig şi alunec! Mai sunt şi în adidaşi, că ghetele sunt acasă la Bacău şi n-am avut bani să mă duc să le aduc”, se plânge Rodica, studentă la Medicină, în timp ce încearcă să înainteze.
„Te-ai dus să o cauţi
pe Elodia?”
„Cursa cu obstacole”, cum au numit-o studenţii, a evoluat gradual. La începutul drumului au avut doar zăpadă, apoi câteva crengi de brad căzute şi, pe măsură ce avansau, tinerii aveau de-a face cu copaci întregi de-a latul drumului, pe care trebuiau să îi sară sau chiar să se târască pe sub ei. „E bătaie de joc! Ce fac? Îmi rup mâna pentru o amărâtă de prezenţă la Sport?”, se plânge un student, care nu a dorit să i se facă publică identitatea. Adrenalina câştigată prin căţărarea unui trunchi de copac este amplificată de gândul că singurul loc de trecere mai „uşoară” este chiar pe buza prăpastiei, unde este şi gheaţă. Unul dintre studenţi a alunecat, dar într-o zonă mai lină şi nu a avu