Profeţia-avertisment a fost rostită de Napoleon, pe insula Sfânta Elena în 1816, după ce citise memoriile de călătorie «Relatarea călătoriei în China şi Tartaria» ale Lordului Macrtney, primul trimis al Imperiului Britanic în China.
Mai apoi, formularea a fost preluată de scriitorul şi omul politic francez Alain Peyerfitte pentru a da tilul unei cărţi celebre apărute în 1973 unde, în esenţă, spunea că, datorită numărului lor, atunci când chinezii vor dispune de o cultură tehnologică de vârf, vor deveni puterea care se va impune cu uşurinţă în întreaga lume. Tot Peyerfitte, în 1989, publică o altă carte memorabilă despre China, «Imperiul Imobil», analiză a acelei Chine despre care vorbea ambasadorul britanic trimis în 1793 la curtea Împăratului Qianlong, ţară-continent pe care ochiul europeanului o percepea ca pe un monstru uriaş imobilizat în chingile unei birocraţii atotprezente, static şi concentrat asupra lui-însuşi. Încă din 1996, Peyerfitte avertiza: atenţie, China s-a trezit, cerând lumii occidentale să se pregătească pentru o schimbare fundamentală în istoria civilizaţiei universale!
Cât de minusculă este faţa vizibilă a Chinei în raport cu faţa sa invizibilă…Nu putem emite decât ipoteze. Mişcarea lucrurilor ne scapă…Dintre schimbările care au marcat evoluţia contemporană a Chinei, cea mai importantă este cea care a afectat comportamentul său în raport cu alte ţări. A reuşit să-şi rezolve singură problemele. A reuşit de una singură să devină o putere termo-nucleară. A devenit membră ONU în ciuda ostilităţii americane şi inimiciţiei sovieticilor. Este mult mai important decât dacă, în timpul acesta ar fi ridicat nivelul său de viaţă cu câteva zeci de dolari anual
Alain Peyerfitte, Quand la Chine s’eveillera
Ne aflăm acum într-un asemenea moment de răscruce în care, vizibil, marile puteri ale lumii sunt pe cale să intre într-un nou ciclu