Se profileazǎ o competiţie ciudatǎ pentru Primǎria Bucureştiului. Practic, pânǎ acum nu cunoaştem candidatul pentru funcţia de primar general al niciunuia dintre partidele importante.
PDL a format o alianţǎ cu UNPR, PNŢ-CD (varianta Pavelescu) şi PER, dar candidatul potenţial cel mai bine plasat în sondaje, Silviu Prigoanǎ, tocmai şi-a anunţat decizia de a se înscrie ca independent în cursa electoralǎ - fǎrǎ la a renunţa încă la statutul de membru al PDL. Nu este exclus sǎ se încerce repetarea strategiei testate de PSD în 2004 la sectorul 5, când „independentul" Vanghelie a fost lǎsat sǎ câştige în dauna candidatului oficial al partidului (vi-l mai amintiţi pe Aurel Cătălin Stochiţă?), şi aplicatǎ cu succes în 2008, când Sorin Oprescu, dupǎ ce pierduse de douǎ ori în calitate de reprezentant al partidului, a devenit primar general ca independent.
De cealaltǎ parte, USL, alianţa care sperǎ sǎ obţinǎ în toamnǎ 51% din voturile electoratului, nu are curajul de a prezenta un candidat propriu pentru cel mai important post din administraţia localǎ, ci va susţine un alt independent - pe Sorin Oprescu.
Nu este o simplǎ coincidenţǎ. Pariul pe „independenţi" pare cǎ este rezultatul recunoaşterii faptului cǎ încrederea în partide este într-un periculos declin, fapt înregistrat în sondajele de opinie şi manifest în demonstraţiile de stradǎ de la începutul acestui an. Partidele care încearcǎ sǎ evite asumarea propriei condiţii promovând personaje cu statut formal de independent dovedesc cǎ nu au înţeles motivul pentru care majoritatea electoratului refuzǎ sǎ mai voteze oamenii de partid.
Alegǎtorii au tot mai des prilejul de a constata cǎ, în loc de a promova transparent proiecte de guver-nare, partidele noastre ascund, de regulǎ, obscure legǎturi de afaceri, pǎienjenişuri de interese, meca-nisme de sifonare a banului publi