Foto: Lucian Alecu / Jurnalul Naţional „Dincolo de aparenţe” îşi sporeşte numărul ediţiilor. De la două pe săptămână, la trei! Vineri, sâmbătă şi duminică!
Sincer, n-a fost visul meu să intervievez vedete de televiziune. Vedeta de sticlă e uşor blazată, vrea să pară unsă cu toate alifiile şi crede că ea, la cât e de importantă, n-o să spună decât ce vrea, cum vrea şi cât vrea. Frazele şablon te scot din sărite, le regăseşti în toate interviurile, iar setările sunt făcute a priori, aşa că satisfacţia intervievatorului nu prea există. Dar cum întotdeauna e de ales, am optat pentru o vedetă de ecran care mai degrabă şi-ar dori să fie în vârful unui deal, călare pe un motor greu de stăpânit, decât într-un platou cuminte de televiziune, unde singurul lucru periculos este uleiul care mai sare din tigaia bucătarului!
Nu l-am aşteptat pe Dani Oţil având în cap o idee preconcepută, însă energia mea nu era debordantă. Sincer, am avut senzaţia că emisiunea nu se mai termină, un interviu agreabil, de altfel. Dani a venit la punct fix, cu câteva minute peste ora de reck, dar a venit relaxat, semn că a avut un întâi martie reuşit, deghizat în femeie... Nefiind obişnuit să lucreze de pe scaun, a ţinut să explice că îi e greu să-şi găsească o poziţie confortabilă. După câteva încercări, Dani a devenit ochi şi urechi la întrebările mele. Nu s-a aşteptat să-l întreb din prima dacă e adevărat că poartă numele doctorului ginecolog al mamei sale. „Adevărul e că toată familia mea credea că voi fi fată. Câţiva ani am fost îmbrăcat în haine de fetiţă şi am avut părul lung. Aşa că atunci când am venit pe lume, ai mei nu aveau nici nume pregătit pentru mine. Mama, fericită că a avut o sarcină uşoară, i-a spus doctorului că o să-mi pună şi numele lui. Aşa că în buletin pe mine mă cheamă şi Zeno.”
De la momentul în care Dani, firavul şi mezinul străzii, îşi pregătea co