Cu o sută de ani în urmă, Sărbătoarea Învierii a avut loc foarte devreme. România încă se ţinea după calendarul cel vechi (iulian) şi, în vreme ce prin alte părţi ale lumii era 8 aprilie (după calendarul gregorian), noi ne aflam pe 25 martie, adică... sărbătoream şi Paştele şi Bunavestire, deodată.
Cum aş caracteriza zilele acelea de Paşti? Cu numai două cuvinte: vreme rea! Şi-n atmosferă, şi-n societate, şi-n politică... Dar până să vorbim de “cele rele”, să ne spălăm o lecuţă sufletul cu “cele bune”. Mai ales că, la Mitropolie, de faţă la serviciul religios, ţinut de mitropolitul-primat Konon Arămescul-Donici, au fost şi Principele Ferdinand cu Principesa Maria şi “prinţişorii” Carol şi Elisabeta (cum li se spunea în popor pruncilor princiari). Regele Carol şi Regina Elisabeta se aflau, în acea zi (şi noapte) la Sinaia.
De Paşti, demisia premierului
Mitropolitul primat a fost înconjurat de un sobor de preoţi, replicile cântărilor fiind date de corul Mitropoliei, condus de maestrul Bănulescu.
De faţă la slujba de la catedrala mitropolitană au fost şi câţiva dintre miniştri: C.C. Arion, Mişu Cantacuzino, Titu Maiorescu, Barbu Ştefănescu Delavrancea, N. Filipescu, D. Neniţescu, I. Lahovary.
Primul ministru, P.P. Carp, era în schimb la Sinaia, unde regele îl chemase anume, pentru a discuta demisia acestuia. Conflictul între Putere şi Opoziţie dura de mai mult de trei luni. Iar pentru că, pe de o parte, premierul îl atacase sub centură pe liberalul Brătianu, scoţându-i prea mult în faţă păcatele personale, şi pentru că pe de altă parte conflictul cu celălalt şef al opoziţiei parlamentare, conservator-democratulTake Ionescu, escaladase şi el, Regele Carol e forţat să decidă împotriva lui Carp. În ziua următoare e chemat la Sinaia şi Titu Maiorescu, căruia i se cere să preia funcţia de preşedinte al Consiliului de Miniştri şi să
