Liderii politici, fără a o declara explicit, susţin că în problemele importante nu mai trebuie solicitat votul popular: „ei” nu înţeleg şi nici nu vor să înţeleagă Guvernul Irlandei a dat recent publicităţii un studiu din care reiese cum s-a votat pentru Tratatul de la Lisabona şi în ce măsură alegătorii au ştiut ce fac când au respins proiectul de constituţie european. Jumătate dintre alegători au votat „nu” crezând în minciuna conform căreia tratatul prevedea reintroducerea stagiului militar obligatoriu. Nici cei care au votat „da” nu erau mai luminaţi: a fost un vot mai curând proeuropean, decât un vot protratat. Aceştia considerau că Europa e un lucru bun, chiar dacă nu e clar cum funcţionează. În eventuala perspectivă a unui nou vot, Guvernul Irlandei e hotărât să explice mai bine prevederile, dar s-a lovit de un obstacol neaşteptat: oamenii nu sunt doritori să afle mai mult decât ştiu, fals sau adevărat. Dintr-un focus grup a reieşit că oamenii sunt puţin interesaţi de modalităţile de decizie ale Uniunii, toţi ştiu cât de complicate şi complexe sunt reglementările. Liderii politici, fără a o declara explicit, susţin că în aceste probleme nu mai trebuie solicitat votul popular: „ei” nu înţeleg şi nici nu vor să înţeleagă. Dispreţul faţă de „ei” tinde să se instaleze printre politicienii care exprimă tendinţele centrale ale politicii şi ameninţă evoluţia democraţiei mai puternic şi mai grav decât formaţiunile extremiste.

Complexitatea vieţii moderne  a transformat treptat decizia politică într-un act pentru specialişti, pentru oamenii de la vârful domeniului legiferat. Dar în loc să  se dedice eforturilor de a se face cât mai înţeleşi de cât mai mulţi, pentru a obţine susţinerea lor în cunoştinţă de cauză, legiuitorii folosesc cu delicii vocabularul noii limbi de lemn, formulările alambicate, neologismele inutile; în felul acesta legile devin nu doa