Regis Debray observa ca monoteismul ramane religia divinitatii "transportabile" si ca acesta nu ar fi putut schimba istoria umana fara inventia rotii, dar mai ales a scrisului.
Sacralitatea premonoteista a fost, intr-adevar, strict localizata: altare, perimetre hierofanice, munti, megaliti... Totul ramanea "la fata locului", stagnand in logica repetitiei indefinite. Cand revelatia a putut fi transcrisa si grupurile umane si-au castigat mobilitatea, revolutia teologica a dublat inevitabil revolutia tehnologica. De atunci incoace au luat nastere religiile exportabile, doctrinele in expansiune misionara, marile propovaduiri. De atunci incoace iluminarea privilegiata a unor alesi a devenit traductibila prin succesive aculturatii.
Patrunse in alt mileniu, cele trei monoteisme abrahamice (carora li se asociaza budismul) continua sa profite de libertatea unei dinamici menite sa le prefaca mereu fizionomia. Labile si exuberante, ele trec din Nord in Sud, deplaseaza epicentrul traditiei, restabilesc configuratiile simbolice in functie de propriul elan interior... Cu cat se cufunda Europa in marasmul secularizarii, cu atat restul planetei devine mai permeabil la etapa postcoloniala a difuziunilor "ecumenice". In vreme ce popoarele europene declina demografic si se complac in falsa avangarda a unei lumi postspirituale, umanitatea se adanceste frenetic in experienta religiozitatii vii. E un fapt cel mai adesea ignorat, mai cu seama la nivelul decidentilor "occidentali", care subestimeaza religia sau o demonizeaza sumar, fara a lua in calcul impactul ei sociocultural, economic si emotional.
Dupa cum sugeram, Dumnezeul unic a fost dintru inceput o divinitate in retea. Priviti calatoriile pauline in Imperiul Roman. Recititi Faptele Apostolilor, prima istorie a Bisericii inteleasa ca suport reticular de solidaritati interetnice. Aceasta trasatura sp