Semicentenarul Europei i-a lasat reci pe romani. In timp ce Europa sarbatorea, la Berlin, la Bruxelles si la Roma, cei 50 de ani de la punerea in practica a unui proiect mult mai vechi, al unei utopii care, pare-se, poate fi aplicata, noi tot cu "iese PD de la guvernare sau e dat afara, intra PSD sau facem guvern de uniune nationala?" Iar la sedinta "solemna" de la Senat dormeau doar vreo 50 de insi rataciti pe-acolo.
La 9 mai 1950, Robert Schuman, ministrul de Externe al Frantei, tinea un discurs in care propunea ca Franta si Germania sa-si administreze in comun industria carbunelui si a otelului. Cele doua industrii care, alaturi de aceea a petrolului, sustinusera recent incheiatul razboi din care cele doua tari iesisera in mod diferit: Franta, coinvingatoare, Germania, marea invinsa. In istorie nu se mai cunoaste nici un caz in care invingatorul si invinsul sa-si unifice economiile la scurt timp dupa victorie (si infrangere), la propunerea celui dintai. Acum doi ani si mai bine, aflu dintr-o Enciclopedie a Uniunii Europene, Biserica Catolica ar fi propus chiar beatificarea lui Robert Schuman. E bine de stiut ca acesta era originar din Lorena, ca luptase, in primul mare razboi, in armata germana, provincia sa facand parte din imperiu, ca se integrase pe urma in viata politica a Frantei, dupa ce Lorena s-a intors la patria-mama. Ne putem noi imagina un roman, constrans sa lupte in armata austro-ungara in primul razboi deoarece era originar din Transilvania, si care, dupa ce devine om politic in patria-mama, sa propuna o unificare a industriilor esentiale ale Romaniei si Ungariei? Sau un maghiar din Ardeal? Inca nu imi pot imagina un asemenea personaj. Latineste s-ar spune "hic iacet lepus". Aici sta cheia deosebirilor intre noi si fondatorii acestei uniuni in care intram cand totul e gata, cum bine observa un reporter al TVR, e drept, dupa ce am suferit, in tim
