Din noianul de tablouri-omagiu, pictate de mulţi artişti reputaţi ai perioadei comuniste, unul a stârnit, încă din momentul realizării, stupoare. Sub o filă din ianuarie a unui calendar, Din noianul de tablouri-omagiu, pictate de mulţi artişti reputaţi ai perioadei comuniste, unul a stârnit, încă din momentul realizării, stupoare. Sub o filă din ianuarie a unui calendar, Ceauşescu îşi serbează ziua de naştere.
Oaspetele special este domnitorul Ştefan cel Mare, care întinde o mână dintr-un tablou pentru a ciocni cu cuplul Ceauşescu.
Într-un interviu acordat vineri corespondentului din Iaşi al ziarului „Adevărul“, Octavia Dumitra, întrebat cum apreciază astăzi acest tablou, Dan Hatmanu răspunde: „Lucrarea a fost văzută atunci cu nuanţă ironică, s-a vorbit ca despre o bătaie de joc chiar. Mulţi au sesizat ironia.
Este ciudat că atunci oamenii au înţeles mesajul, iar acum îl percep deformat. Aşa sunt eu, ironic şi autoironic“. În 2005, Dan Hatmanu declara, că a avut de-a face şi cu Securitatea din cauza comentării tabloului la Europa Liberă, dar, „la crearea acestui tablou, intenţia ironică a fost inconştientă“.
Tot în interviul acordat ziarului „Adevărul“, Dan Hatmanu afirmă: „Era o comandă obişnuită. Numai cei care nu au caracter nu recunosc că aşa se obişnuia în acea vreme“, că „în tablou a strecurat o ironie. Atât. Nimic deosebit“ şi că n-a primit „niciun ban. Erau comenzi, erai obligat să faci asta“. Ca deputat, da. Pentru artist „obligaţia“ însemna şansa de a expune în străinătate şi de a-i fi achiziţionate lucrările.
Osanale inovatoare
Ca pictură, tabloul lui Dan Hatmanu nu se numără printre reuşitele sale. Artistul recurge la o formulă care nu este nouă în sine, „tabloul în tablou“, punând însă personajele din două lumi diferite să interacţioneze. Masele picturale nu se echili
