În data de 14 noiembrie 1913, scriitorul francez Marcel Proust publica „Swann“, primul roman al binecunoscutei serii „În căutarea timpului pierdut“, care a devenit o capodoperă a literaturii franceze.
Născut în 1871, Proust însuşi, pasionat de literatură engleză şi rusă, de muzică germană, de pictură italiană şi flamandă, interesat de cultura japoneză şi de spectacolele puse în scenă de compania Ballets russes, se „hrănea“ cu cultură cosmopolită, ca mulţi dintre contemporanii săi din Belle époque, înainte de Primul Război Mondial. Această cultură multiplă explică estetica acestui mare roman european.
Naratorul din romanul „În căutarea timpului pierdut“, care se numeşte Marcel, vorbeşte de exemplu despre „partea dostoievskiană a doamnei de Sévigné“. El face şi o referire la Thomas Hardy, autorul britanic al romanului „Tess d'Urberville“. „Ceea ce mă impresionează la Proust este cât de mult era el interesat de toată lumea, de politică, de dorinţă, de natură. Scena lui era lumea", a afirmat de curând romancierul american Daniel Mendelsohn.
Cu toate acestea, înainte de a publica „Du côté de chez Swann“, la editura Grasset, Marcel Proust a fost refuzat de Nouvelle Revue Française (NRF), viitoarea editură Gallimard, la care i-a apărut ulterior întreaga operă. Să îl refuzi pe Proust „a fost cea mai mare eroare comisă de NRF, unul dintre regretele, una dintre remuşcările, cele mai dureroase din viaţa mea“, mărturisea André Gide, unul dintre directorii editurii, care i-a trimis lui Marcel Proust în 1914 o scrisoare în care îşi cerea scuze. Schiţa acestei scrisori va fi scoasă la licitaţie pe 26 noiembrie la Paris.
Refuzat de editura Ollendorf
Marcel Proust şi editura Gallimard au câştigat apoi, în 1919, premiul Goncourt, cel mai prestigios dintre premiile literare franceze, cu cel de-al doilea volu