CE NE MAI SPUN CITITORII In anul 1956, la inaugurarea Operei Nationale Iasi, directorul fondator, omul de cultura Ion Goia a anuntat ca s-au aprobat fondurile necesare pentru constructia unei sali proprii a recentului infiintat teatru liric. S-a stabilit si amplasamentul cladirii si anume, pe locul fostei piete agroalimentare «Sf. Spiridon», unde astazi se inalta admirabilul monument «Independenta» datorat sotilor Gabriela si Gheorghe Adoc. Pina la deschiderea finantarii, trupele Nationalului si a Operei au prezentat saptaminal, alternativ, cite trei-patru spectacole si - surpriza - s-a constatat ca numarul de reprezentatii era suficient fata de frecventa si interesul spectatorilor. Cele doua institutii ar fi putut sa isi desfasoare activitatea in aceeasi cladire cu conditia crearii unor spatii pentru cabine, sali de repetitii si birouri administrative. Actualei cladiri a Teatrului National i s-a adaugat o aripa in partea de N-V, amplasata prin „invaluire", noua constructie reproducind toate caracteristicile arhitectonice ale acesteia, inclusiv patina de pe zidul exterior imprimata devreme. Dar, in urma cu doi, trei ani, cladirea Teatrului National a inceput sa se naruie in partea stinga, motiv pentru care expertiza a stabilit blocarea holurilor, garderobei, toaletei si iesirilor din partea stinga. Un fost coleg de liceu, astazi arhitect la Paris, aflat in vizita la Iasi, si-a manifestat acum doi ani dorinta de a revedea Teatrul National, locul amintirilor din tinerete. M-a intrebat de ce, daca ne-am asezat in partea stinga a salii, am depus hainele noastre la garderoba din partea dreapta. A ramas stupefiat de cele ce i-am spus, a cerut hainele si am parasit sala. „Este inadmisibil sa functionezi cu o aripa a salii blocata deoarece in cazul unui sinistru, lipsa conditiilor de evacuare normala s-ar solda cu un dezastru." Am amintit acest caz pentru a scoate in evident