Dirijand prima data pe o scena din tara in care si-a facut primele studii muzicale, Christian Badea a revenit in Romania dupa aproape 35 de ani, demonstrand si bucurestenilor de ce a atras ovatiile publicului din intreaga lume.
Una dintre cele mai incitante naratiuni simfonice ale tuturor timpurilor, Simfonia a IX-a de Mahler, se canta destul de rar in Romania. Avand curajul de a aborda acest opus de o complexitate deosebita, Orchestra Nationala Radio a avut sansa unor zile de intensa traire artistica si profesionala, cele zece repetitii pe care le-a avut cu Christian Badea insemnand imersiuni in subtilitatile unei muzici care, fara indoiala, nu-i este familiara oricui.
In afara unei profunde cunoasteri a partiturii si a complexitatii stilistice specifice lui Mahler, Christian Badea a fascinat prin splendoarea unei gestici expansive, precise, debordand de sugestii, dar mai ales de o finete a expresiei cum, in afara festivalului "Enescu", recunosc ca am vazut numai la televizor. Influenta scolii dirijorale create de Leonard Bernstein, care a marcat anii de fomare ai dirijorului Christian Badea, transpare in fiecare gest prin care dirijorul transmite orchestrei cele mai fine inflexiuni ale gandirii sale artistice. Am auzit acum Orchestra Nationala Radio cantand cu ambitia de a fi la inaltimea personalitatii celui aflat la pupitrul ei, asa cum am mai ascultat-o acum doi ani alaturi de Mstislav Rostropovici.
Contrastul intre grotesc si ludic, momentele de suavitate extrema, alternand cu cele pline de forta, superbele suprapuneri de planuri, succesiunile neasteptate - intotdeauna neasteptate la Mahler, desi le cunoastem de o suta de ani -, au fost dezvaluite publicului de catre o Orchestra Nationala Radio in plina forma, atat ca "organism" muzical, cat si la nivelul individualitatilor solistice.
Depasindu-si limitele de cele mai multe ori dicta