La inceputul anului 1953, despotul comunist Matias Rakosi se putea lauda ca a edificat in Ungaria, dupa model sovietic, un regim fundamentat pe teroare politica, dogmatism ideologic si economie planificata. In conditiile in care intreaga sa legitimitate se baza insa pe obedienta absoluta fata de Kremlin, moartea lui Stalin (5 martie 1953) a constituit un soc psihologic de proportii. Conducerea comunista maghiara a continuat sa actioneze o perioada in virtutea inertiei, spre nemultumirea populatiei. In mod paradoxal, a fost nevoie de interventia directa a succesorilor lui Stalin care, pusi in garda de convulsiile sociale din Cehoslovacia, i-au convocat la Moscova pe "tovarasii ungari", carora le-au cerut reforme imediate vizand o minima destindere interna, sinonima cu cea din Uniunea Sovietica. Intr-o anumita masura, "Noul curs" impus in Ungaria de sovietici a contribuit la izbucnirea revolutiei din 1956.
La 13 iunie 1953, delegatia Partidului Celor Ce Muncesc (denumirea oficiala a Partidului Comunist din Ungaria), a carei componenta fusese atent stabilita in prealabil de catre sovietici, a fost supusa unor critici virulente din partea urmasilor lui Stalin, chiar in fostul birou al dictatorului. Premierul sovietic Malenkov, atotputernicul Beria (care conducea Ministerul de Interne carare absorbise si Ministerul Securitatii Statului) si secretarul de partid Hrusciov l-au atacat pe Matias Rakosi, sub privirile stupefiate ale insotitorilor lui. Rand pe rand, ceea ce pentru comunistii maghiari ar fi constituit, in vremea lui Stalin, argumente ale fidelitatii fata de Moscova se transforma pentru locotenentii sai in motive de critica. Intre altele, liderilor maghiari li s-a cerut renuntarea la teroare, imbunatatirea nivelului de trai si avantajarea sectorului bunurilor de consum, ignorat anterior in beneficiul industriei grele, dar si schimbari la varf. Hrusciov
