Marius Şumudică recunoaşte că îi e teamă să preia echipa din Giuleşti, dar crede că ar putea fi şi o şansă mare pe care asigură că n-ar rata-o: "Ascultaţi-l pe Şumudică!", asigură fostul rapidist
- Marius, ce zici, n-a fost exagerat gestul de pe Giuleşti? Cu pupatul gazonului?
- Eram sigur că o să începi cu asta! Nu. A fost spontan. Crede-mă! Mi-au dat lacrimile instantaneu. Eu nu sînt tipul de om care să facă circ.
- Te exteriorizezi mult.
- Da. N-am ce să fac. Ăsta sînt. Nu vezi că am albit deja. Şi-ţi mai spun un secret. Eu la Surprize,Surprize plîngeam. Nu puteam să mă abţin. Ce vrei? Asta simţeam, asta făceam. Sau la filme. Cîteodată mă ascund de băiatul meu cînd îmi dau lacrimile.
- Să zicem că ajungi la Rapid şi baţi Steaua cu 5-0, aşa cum s-a întîmplat în returul ăsta. Atunci cum ai mai reacţiona?
- (Rîde) Nu ştiu. Urmăriţi-mă şi veţi vedea. Inventez eu ceva. Dar dacă le dau 5-0 ce rost ar mai avea să mai fac ceva. Ar fi de ajuns scorul.
"Toba de pe Republicii m-a făcut rapidist"
- Hai să te întreb de Rapid, chiar dacă Jean Pădureanu zice că ai semnat deja cu Bistriţa.
- Nu. Nu e adevărat. Stai puţin. M-am înţeles cu Nea Jean, dar n-am semnat încă nimic. Asta urmează să se întîmple în cîteva zile. Întreabă-mă!
- De unde dragostea asta a ta nebună faţă de Rapid?
- Din copilărie. Bunicul meu a fost portar la echipa Carmen. Era rapidist. Cînd aveam 5-6 ani mă lua la meciuri. Ştii cine m-a făcut să ţin cu echipa asta? Toba galeriei care bătea la fiecare meci pe stadionul Republicii. Ţin minte că în perioada aia căpitanul Rapidului era Ion Ion.
"Fotbalist m-a făcut Jurcă, antrenor eu"
- Cui datorezi cariera de jucător?
- Cornel Jurcă, fără discuţie. M-a ajutat mult. Mi-a dat un drum şi în viaţă. Un om deose
