Facem o mentiune preliminara cu privire la faptul ca observatiile de mai jos nu au in vedere regimul derogatoriu instituit de Legea 190/1999 privind creditul ipotecar pentru investitii imobiliare.

Ca regula generala, in conformitate cu vechiul Cod Civil (art. 1775) bunurile viitoare nu puteau face obiectul unei ipoteci. In acelasi timp art. 1777 prevedea faptul ca o ipoteca se intinde asupra "tuturor amelioratiunilor survenite in urma constituirii imobilului ipotecat". In acest context, s-a pus problema daca ar putea fi considerate ca fiind amelioratiuni cladirile ridicate pe un teren ipotecat, existand opinii diferite in doctrina si practica. Intr-o opinie s-a considerat ca acestea ar putea fi considerate ca fiind amelioratiuni astfel incat ipoteca ce greveaza terenul s-ar extinde automat asupra tuturor constructiilor ridicate pe terenul ipotecat. Intr-o alta opinie (confirmata in buna masura de jurisprudenta) s-a considerat ca o cladire nu poate fi considerata amelioratiune fata de terenul pe care este ridicata (unul dintre argumente fiind ca, de multe ori, valoarea cladirii depasea cu mult valoarea terenului), astfel incat la momentul finalizarii cladirii este necesar sa se constituie o ipoteca distincta asupra acesteia, concretizata, din punct de vedere al instrumentum-ului, printr-un act aditional la contractul de ipoteca initial sau printr-un nou contract de ipoteca.

De asemenea, in sistemul vechiului Cod Civil, un argument in ceea ce priveste faptul ca ipoteca constituita asupra unui teren nu se extinde automat asupra cladirii construite ulterior pe acel teren, este si existenta unor prevederi speciale in cuprinsul Legii 190/1999 privind creditul ipotecar pentru investitii imobiliare care stipuleaza in mod expres posibilitatea constituirii unei ipoteci asupra unei cladiri viitoare. Intr-o interpretare per a contrario rezulta ca atunci ca