- Cultural - nr. 184 / 6 Octombrie, 2008 Urcand in autocar, I.P.S Andrei m-a intrebat daca am o stare buna pentru acest pelerinaj. I-am raspuns ca pofta vine mancand si sper sa-mi fie foame de ceea ce vom avea de vazut. E un amestec de nostalgie si curiozitate intreg acest traseu. Nostalgie pentru ca am mai fost pe trasee si in Moldova de dincolo de Prut si din Bucovina de Nord, dar mai niciodata n-am fost in tihna, ci mereu pe fuga si prea putin preocupat sa intru in istoria si-n tainele ortodoxiei, in lupta ei cu ideologia rosie. Si aici e vorba nu doar de ortodoxia romaneasca, ci si de cea ucraineana, nici ea in vreun fel crutata de infocatii atei cu butonul de comanda la Moscova. Sunt curios sa inteleg mecanismele, arta supravietuirii ortodoxiei in furtuna sovietelor, in conditiile in care a fost in acest spatiu disputat de imperii un cumul de incrancenari, politice, ideologice, teritoriale. Daca granitele n-au putut supravietui, credinta nu s-a reusit sa fie ingenuncheata. Cu ani in urma, indata dupa decembrie 1989, intr-un elan al fraternitatii si al nevoii de reintregire a neamului, am batut sate din Bucovina de Nord, ca sa cunosc oameni de care ne-a despartit sarma ghimpata, am dus carti, discuri, tot ce tinea de reactivarea limbii si spiritualitatii romanesti. Sper sa mai gasesc in lada mea de zestre si manuscrise urme ale acelor drumuri, pentru a rezidi cu "cuvantul ce exprima adevarul" sentimentul romanesc al fiintei. Am tiparit reviste _ Codrul Cosminului, Fagurel, am pus umarul la almanahul Tara fagilor, primind si trimitand mesajele noastre prin studenti care incepusera sa studieze in Romania, Targu-Muresul fiind pentru ei casa buna, atat de buna, ca unii nu s-au mai intors la casa lor de acasa, ramanand aici, cum, cu zeci de ani in urma, alti refugiati din acelasi spatiu s-au invesnicit aici. Am constatat insa ca entuziasmul nostru, incet,