Bogdan Baltazar ştia să fie memorabil. Nu avea nevoie de niciun consilier care să îi scrie fraze „deştepte” pentru dezbateri, să îi sugereze replici cu umor sau să îi adune cele mai bune argumente pentru a susţine o poziţie. Limba de lemn şi jargonul economiştilor fără substanţă nu s-au lipit niciodată de el. Putea da lecţii singur unei armate de comunicatori.

A fost singurul bancher-vedetă şi ultimul finanţist cu charm pe care l-am cunoscut. Îi plăcea să spună că e de modă veche, se îmbrăca mereu ca un boier şi se mîndrea că are prudenţa unui ţăran atunci când se îngrijeşte de banii proprii. Îi plăcea biroul lui Iacob Marmorosch, din sediul vechi al BRD (frumoasa clădire din strada Doamnei) şi glumea pe seama noului turn BRD din Piaţa Victoriei în care a trebuit să se mute. Cum să fii memorabil între pereţi de sticlă? Când intra într-o sală, oricâte personalităţi s-ar fi aflat acolo, în jurul său se adunau cei mai mulţi oameni. Avea magnetismul oamenilor de spirit, de care nu te poţi dezlipi chiar dacă nu eşti întotdeauna de acord cu ce spun sau chiar dacă ai să le reproşezi multe lucruri.

Se cunoştea cu toată lumea, era cel mai popular bancher din ţară, dar nu s-a amăgit niciodată că ar avea prea mulţi prieteni adevăraţi. Acum câţiva ani, spunea că singurul prieten care i-a rămas era Petre Roman. Cu excepţia soţiei, desigur, de care nu a încetat să fie îndrăgostit ani de zile. Avea nenumărate anecdote, îi ştia pe toţi liderii vieţii economice şi politice de prea mult timp ca să fie impresionat de morga vreunei importante funcţii de moment. Se amuza amintindu-şi că i-a fost şef, pentru scurt timp, e drept, lui Mugur Isărescu, pe vremea când lucrau amândoi în Ministerul de Externe.

Bogdan Baltazar nu a fost doar o formă fermecătoare fără substanţă. Pentru piaţa bancară şi pentru economia de piaţă, pe care s-a străduit să o su