Cum ar fi noaptea politicianului roman daca, in seara alegerilor, ar afla ca trei sferturi din populatia tarii a fost sa voteze? Cum s-ar simti el aflat la discretia a milioane de oameni care nu sunt nici membri de partid, nici functionari publici si sunt prea multi incat sa-i poata cumpara pe toti cu paine si circ? Ce ar gandi un politician roman pus in fata unui vot care, prin masivitatea lui, ar fi imprevizibil?
Poporul meu nu s-a schimbat prea mult in ultimul secol. Si nu, comunismul nu este sursa tuturor relelor. De doua decenii induram sa fim condusi de o clasa politica mizerabila. Dar asta nu e de mirare. Iata ce scria despre romani, in 1847, un membru al Academiei Franceze: “Ce le pasa care este numele stapanului lor. Ceea ce stiu ei este ca traiesc ca sa munceasca, sa plateasca, sa sufere si sa taca. Romanii mostenesc, din tata in fiu, o resemnare muta care se schimba in apatie, si aceasta apatie este sustinuta inca de nestiinta lor”.
In decembrie 1989 a existat o noapte in care stapanii Romaniei au pierdut controlul. A fost o nepretuita ocazie pentru romani dar, in timp ce la Praga se vota legea lustratiei, la noi aceasta “a devenit vers intr-un cantec” si nu a fost votata nici acum. In schimb se fonda cunoscutul ziar “Academia Catavencu”, care va implini in curand doua decenii. Dar nici aceasta nu e de mirare. In 1850, ambasadorul francez la Vatican constata: “Taranul roman nu este rautacios, nici pizmas; el n-are simtul razbunarii si in epocele in care ar fi fost in stare sa se razbune pe boierii lui, el s-a multumit doar sa-i ia in bataie de joc si sa-i parodieze”.
In 1907, sociologul Dumitru Draghicescu descria “abtinerea politica a oamenilor de profesie libera, care ocolesc alegerile sau voteaza cu guvernul ca si functionarii, iar drept scuza pentru pasivitatea si resemnarea lor dau cunoscutul motiv ca n-au sa schimbe e