Declaraţia lui Victor Ponta, conform cǎreia a demarat negocierile cu UDMR pentru crearea unei majoritǎţi constitutionale, guvernamentale şi parlamentare a constituit singura surprizǎ realǎ a serii în care s-au anunţat rezultatele alegerilor. La prima vedere, a fi fost o pripealǎ din partea liderului social-democrat, care nu a crezut cǎ va obţine douǎ treimi din totalul mandatelor şi a cǎutat sǎ obţinǎ majoritatea necesarǎ revizuirii Constituţiei.
Ulterior, ideea cooptǎrii la guvernare a maghiarilor a cǎzut, la presiunile liberalilor şi a unei pǎrţi a liderilor social-democraţi, nemulţumiţi sǎ împartǎ puterea abia câştigatǎ. Dar Ponta nu renunţǎ la cooperare, cel puţin conform propriei declaraţii: "USL îşi reafirmǎ aceasta decizie, sǎ pǎstreze un dialog cu UDMR, care este singurul reprezentant politic al minoritǎţii maghiare în toate schimbǎrile pe care dorim sǎ le facem referitoare la Constituţie, la sistemul electoral, la drepturile şi libertǎţile fundamentale ale minoritǎţilor şi la descentralizarea şi dezvoltarea regionalǎ". Aparent, nu e clar de ce are nevoie USL, formaţiune care, pentru prima datǎ dupǎ perioada '90-'92, are ocazia sǎ asigure o majoritate aproape monocolorǎ (dacǎ ne referim la sigla sub care s-a participat la alegeri), de sprijinul altor forţe parlamentare.
Cheia stǎ în necesitatea revizuirii Constituţiei. Aceastǎ necesitate nu provine doar din nevoia diminuǎrii puterii unor instituţii care acum sunt mai degrabǎ ostile USL. La urma urmelor, e puţin probabilǎ adoptarea unei legi fundamentale cu mult timp înainte de încheierea mandatului actualului Preşedinte, iar trei dintre judecǎtorii Curţii Constituţionale vor fi înlocuiţi în cursul anului viitor, ceea ce ar putea face ca aceastǎ instituţie sǎ devinǎ "în mod natural" mai prietenoasǎ cu actualii guvernanţi. Existǎ însǎ disfuncţionalitǎţi obiective (împǎrţirea administ
