Luna aceasta, la invitatia Institutului Polonez din Bucuresti si cu sprijinul Institutului „Adam Mickiewicz“ din Varsovia, am avut prilejul de a vizita tara lui Wajda si a lui Kies´lowski, dar si de a cunoaste o industrie cinematografica importanta, care a reusit sa se regaseasca dupa comunism si tranzitie.
Cinematografia poloneza a produs anul trecut 37 de lungmetraje de fictiune, depasind astfel un record ce data tocmai din involburatul an 1976, iar estimarile anunta o noua performanta pentru 2007: peste 40 de filme. in plus, multe dintre cele mai populare productii locale nu au primit nici un sprijin financiar de la Institutul Polonez de Arta Cinematografica, Institut care, de doi ani incoace, functioneaza ca un echivalent al CNC-ului romanesc. Pentru romani, este greu de inteles cum s-a ajuns la aceste realizari, in conditiile in care, la noi, nu se produc mai mult de 15 filme pe an, iar marea lor majoritate sint finantate din bani publici. „Vinovata“ este noua Lege a cinematografiei, promulgata in 2005, gratie careia fondurile publice destinate filmelor – acordate anterior de Ministerul Culturii – au crescut de 3-4 ori, depasind 30 de milioane de euro, suma impartita in patru sesiuni de concurs. Pentru comparatie, Fondul cinematografic din Romania nu depaseste 11 milioane de euro si este organizat, de obicei, un singur concurs de proiecte pe an.
O industrie profitabila
Aceasta crestere accelerata a bugetului pe care Institutul il aloca in primul rind productiei de filme (fictiune, documentar si animatie), dar si dezvoltarii proiectelor cinematografice, distributiei filmelor necomerciale si promovarii productiilor nationale, este explicabila prin succesul tot mai mare al intregii industrii de film. Astfel, orice firma sau institutie care obtine profit de pe urma filmului (televiziuni, sali de cinema, distribuitori, operatori de cab
