Din China, care este ţara sa de origine, arta decupajului a pătruns în Europa în veacul al XVII-lea. Se ştie că, o sută de ani mai tîrziu, cofetarii elveţieni foloseau deja hîrtia decupată pentru a-şi prezenta delicatesele, iar scrisorile de dragoste ale tinerilor se strecurau în plicuri de hîrtie împodobite cu decupaje.
Din China, care este ţara sa de origine, arta decupajului a pătruns în Europa în veacul al XVII-lea. Se ştie că, o sută de ani mai tîrziu, cofetarii elveţieni foloseau deja hîrtia decupată pentru a-şi prezenta delicatesele, iar scrisorile de dragoste ale tinerilor se strecurau în plicuri de hîrtie împodobite cu decupaje.
Seducţia hîrtiei
În versiunea sa laică, hîrtia decupată a sedus, mai întîi, clasele superioare. Manieră plăcută de a petrece timpul şi de a reprezenta personaje din societate prin ceea ce s-a numit "arta portretului în profil", a cunoscut un mare succes în Secolul Luminilor. Ulterior, decupajul s-a democratizat. Din urban şi aristocratic el a devenit rural şi popular. La ţară, elveţienii practicau decupajul,o ocupaţie pentru desăvîrşirea căreia n-aveau nevoie decît de foarfece şi de hîrtie. A decupa hîrtia echivala cu a sparge opacitatea materiei şi a lăsa să pătrundă lumina. Este, poate, aceasta una dintre motivaţiile păstrate în subconştient de artistul popular elveţian, care-şi petrecea timpul liber creînd decupaje, mai ales în iernile lungi.
Virtuozii
La Chateau d’Oex există un muzeu al decupajelor, unde se păstrează operele a doi maeştri populari din regiunea Pays d’Enhaut, veritabili pionieri ai decupajului modern. Cel mai cunoscut este Johann Jakob Hauswirth, un simplu tăietor de lemne. El a devenit personaj legendar, în special pentru că avea mîini imense şi, pentru a putea utiliza foarfecele, l-a dotat cu nişte urechi mai mari, în care îşi introducea degetele butucănoase. Printre subiecte
