Indemnizaţiile acestora nu depăşesc jumătate din salariul minim pe economie, bani care trebuie să le ajungă o lună. Din cele 25 de persoane cu dizabilităţi aflate în evidenţele Agenţiei Judeţene pentru Ocuparea Forţei de Muncă (AJOFM), doar 9 au serviciu.

Pietrenii cu handicap resimt criza financiară din plin. Deşi legea este permisivă cu angajatorii, lipsa de informare şi comoditatea sunt barierele care îi lasă pe cei cu dizabilităţi fără un loc de muncă. Indemnizaţia plătită de stat depăşeşte rareori 200 de lei, bani pe care beneficiarii trebuie să-i drămuiască de la o lună la alta.

„Am refuzat să stau acasă“

Ionuţ Kostaş, înregistrat cu handicap locomotor, este croitor de meserie, însă acum lucrează ca muncitor necalificat într-un service de anvelope. Nu este ceea ce şi-a dorit, dar se bucură enorm pentru salariul de 850 de lei, de patru ori mai mare decât indemnizaţia pe care o ridica atunci când era şomer.

„Am refuzat să stau acasă, deşi era mai confortabil. Dacă am muncit de mic, nu pot să mă opresc acum, indiferent ce defect am“, spune încrezător tânărul de 28 de ani. Handicapul locomotor l-a dobândit în urma unui accident în Italia, unde plecase să câştige câţiva bani în plus pentru a-şi întemeia o familie.

„Am primit un scaun cu rotile şi un bilet de avion. Acasă am reuşit să mă angajez după un an care mi s-a părut a fi o veşnicie“, afirmă Ionuţ.

Situaţia tânărului pietrean este una fericită. Patronul său l-a încadrat în timpul muncii iniţial pentru beneficiile pe care statul român le oferă firmelor care angajează persoane cu dizabilităţi. Acum nu ar mai renunţa la Ionuţ Kostaş, care pe lângă faptul că munceşte enorm, îi motivează şi pe colegi să privească mereu partea bună a lucrurilor.

Angajatorii preferă să dea bani la stat

Deşi facilităţile pentru agenţii economici sun