45 de zile de turneu peste hotare. Urale, ropote de aplauze, lozinci. “Vrem să ne unim cu ţara”. Chişinău. Povesteşte Dragoş Vasiliu.
45 de zile de turneu peste hotare. Urale, ropote de aplauze, lozinci. “Vrem să ne unim cu ţara”. Chişinău. Povesteşte Dragoş Vasiliu.
În 1970 piesele care cuceriseră sufletul publicului românesc, “Primăvara”, “De va veni la tine vântul”, “Romanţă fără ecou” şi “Atât de fragedă” sunt imprimate pe vinil. Iar invitaţiile la Televiziune şi la radio au început să fie tot mai dese. OSTA (ARIA de mai târziu sau Agenţia Română pentru Impresariat Artistic) le-a propus membrilor Mondial un turneu în URSS. Primul popas, la Chişinău, unde erau programate două spectacole la Teatrul Verde. Au urcat pe scenă în uralele publicului. După prima piesă, prezentatoarea, care vorbea ruseşte, a încercat să se adreseze publicului fără succces. “Lăsaţi-i pe fraţii noştri să vorbească”, se auzea din sală. După fiecare piesă, pe scenă erau aduse numeroase buchete de flori, alături de care erau strecurate bileţele pe care se regăseau mesaje ale românilor de peste Prut: “Vrem să ne unim cu ţara, Trăiască România Mare etc.”
ESCORTAŢI DE POLIŢIA CĂLARE. A doua zi, la cel de-al doilea spectacol, în Teatrul Verde nu mai puteai să arunci nici măcar un ac. “Ceea ce a ieşit acolo ne-a scos toate oraşele mari din turneu. Am fost în teatrul Verde din Chişinău cu 6.000-8.000 de locuri. Şi au intrat 10.000. Strigau: “Fraţilor, fraţilor! Unire! Lăsaţi-i pe fraţii noştri să cânte!” se auzea insistent din sală. Le cântam “Departe sunt de tine şi singur, lângă foc”. Erau ei! Dar nici vorbă să instigăm noi la grafie latină sau altceva!” Situaţia i-a deteminat pe organizatori să le ceară să-şi strângă instrumentele. Cu chiu, cu vai, poliţia călare i-a escortat până la autobuz. “A intrat Poliţia călare şi i-a scos. Au vrut să ne conducă p
