Oare ce-o fi în mintea englezilor
… Şi uite aşa: în timp ce soarta lui Rădoi în Arabia ne mobilizează toate energiile literare; în timp ce Rada - singularul feminin de la Rădoi - ia Rapidul cu justa convingere că mai rău ca acum nu poate să le fie; în timp ce Taher vrea să-l ducă la doctor pe Copos ca să vadă ce-o fi în mintea acestuia; în timp ce criza ne face harcea-parcea din progresul finanţe-bănci aruncîndu-ne în faţă aiuritoarea problemă: va retrograda Rapidul?, în acest timp englezii ăstia ce fac? Cu tribunele pline şi înfofolite, ei joacă fotbal din secunda 51 (miercuri, în meciul cu Wigan, gol Rooney după o pasă splendidă de la Ronaldo) pînă în minutele 93-94! O spun cu toate riscurile: mă uit la meciurile lor ca la o oază în pustiul saudit. Ce-o fi în capul lor - nu ştiu, le văd driblingurile, fentele, faulturile, golurile. Nu există meci curat-plictisitor, nu mişcă unul în dorul lelii, or fi încă bine plătiţi, or fi ahtiaţi după lire sterline, se gîndesc deja la pensii, dar pe nici unul nu-l încearcă plictisul, lehamitea, iar în tribune nu se sictireşte. În plină criză a miliardarilor, ei joacă un fotbal de milioane.
Şi o statistică personală a golurilor care se marchează acolo în ultimele minute. Nici un meci nu e jucat la 2-0 sau 0-2. Exemple, cîte vreţi. Blackburn are 2-0 în minutul 84 şi Manchester City egalează în minutele 88 şi 90. La 2-0 cu Chelsea, Berbatov mai are chef de 3-0, iar Gerrard prinde a doua bară în ultimele secunde, fiindcă nu suporta un 0-0 cu Stoke City. Miercuri seară, Ferguson se enervează în repriza a doua că e doar 1-0 din secunda 51 şi băieţii o lasă pe Wigan să echilibreze jocul. De ce nu ar fi egalat Wigan în minutul 93 spre 94? De ce? Fiindcă Mourinho zice că azi Manchester United e cea mai bună echipă din lume? Personal, mi-aş dori-o, dar ce facem cu Barcelona? Totuşi e ceva foarte serios în meciurile astea di
