Radu Paraschivescu: "Când maşina cuiva important omoară un om obişnuit, de vină - se ştie - e mortul, care n-avea ce să caute nici pe refugiul unde aştepta tramvaiul, nici pe trotuarul pe care se plimba fără griji".

Nu ştiu dacă era bărbat sau femeie, tânăr sau în vârstă. De aceea, îi spun W 74380 - asta scria pe plăcuţa de înmatriculare a BMW-ului negru pe care-l pilota. Ştiu, în schimb, că a văzut roşu în faţa ochilor, căci asta era culoarea semaforului din intersecţie. Mai ştiu că a spintecat zebra de pe asfalt cu piciorul pe acceleraţie, demolând prejudecata că trecerea de pietoni îi oferă pedestrului o relativă siguranţă, mai ales când traversează, regulamentar, pe verde. Era duminică la prânz, iar personajul nostru se credea în filme. Poate că se visa Steve McQueen în „Locotenentul Bullitt“, ţâşnind necruţător în urmărirea borfaşilor şi privit admirativ de o Jacqueline Bisset cu inima cât un purice. Poate că era un John Wayne de tip nou, biciuindu-şi caii putere la bordul unei diligenţe tunate, care zbura printre cactuşi fantomatici. Poate că în mintea lui încolţise imaginea unui juggernaut nervos, gata să calce sub roţi orice formă de viaţă şi să-i pedepsească pe temerarii care năzuiau să ajungă pe celălalt trotuar.

W 74380 nu e doar numele jigodiei rutiere care-a fost cât pe-aci să omoare o bătrână şi-un copil pe trecerea de pietoni într-o duminică oarecare de august. W 74380 confirmă, printr-o literă şi cinci cifre, incapacitatea de ripostă în faţa a două pericole omniprezente: sfidarea şi bunul plac. Din câte ştiu, intersecţia respectivă e monitorizată non-stop prin camere video. În condiţii fireşti, dementul din BMW ar fi trebuit oprit şi dus la secţie în cel mult un sfert de oră. Nu s-a întâmplat aşa, fiindcă W 74380 şi-a reluat incursiunile punitive împotriva trecătorilor după vreo treizeci de minute. În condiţiile astea, e inutil