O plimbare prin Timişoara dezvăluie străzi care poartă numele martirilor din 16 decembrie 1989, plăcuţe care amintesc de fapte ce nu trebuie să scape memoriei, monumente în amintirea eroilor, urmele gloanţelor în clădirile din Piaţa Operei. Un oraş care se încăpăţânează să nu uite câteva zile dintr-un decembrie de acum 20 de ani. Sursa: Oana Dan Aceeaşi plimbare prin Bucureşti relevă prea puţin. Câteva plăci comemorative şi cruci în centrul Capitalei, un monument controversat în Piaţa Revoluţiei şi câteva străzi care amintesc de oameni ce au pierit atunci. Prin comparaţie, simbolistica din Bucureşti este mult mai săracă. An de an, însă, diferite evenimente comemorează zilele în care ne-am câştigat libertatea.

La jumătatea lunii, deschiderea unei expoziţii cu fotografii din timpul revoluţiei la Muzeul Naţional de Istorie a României s-a transformat pentru fostul preşedinte Ion Iliescu într-un prilej de a vorbi despre „sacrificii” şi „libertate”. De pe margine, câţiva dintre cei aproape 50 de participanţi dezaprobau din priviri.

„Aş vrea ca tinerii să vorbească cu părinţii şi bunicii lor despre viaţa în comunism şi despre revoluţie”, consideră Alexandru, un bărbat de aproape 70 de ani, care a refuzat să îşi spună numele de familie. Fost participant la evenimentele din decembrie 1989 din Bucureşti, el a venit la muzeu pentru a vedea expoziţia „România. Decembrie 1989” şi pentru a rememora vorbele unui om pe care l-a admirat mult – Corneliu Coposu. „Iertăm, dar nu uităm, aşa spunea seniorul şi cred că asta trebuie să transmitem şi tinerilor noştri”.

În timp ce Ion Iliescu amintea de morţii de la Timişoara şi de noua epocă din istorie care a început în 1989, bătrânul, înfofolit cu un fular roşu închis şi purtând o haină lungă, neagră, îi bătea obrazul, pomenind cuvinte ca tupeu şi comunist. „Comunismul nu are mamă