Dincolo de razboiul presedinte-premier, pe seama caruia ar putea fi puse, criticile aduse de d-l Basescu strategiei energetice elaborate si adoptate de guvern ridica probleme de fond, care nu si-au gasit o rezolvare de ani si ani, inclusiv in perioade cand contextul politic, departe de cel incurcat actual, permitea abordarea coerenta de care era nevoie. Sunt probleme de fond carora trebuie sa le gaseasca o rezolvare cei care mai cred ca, dupa ce Romania si-a cedat in mod incredibil controlul asupra exploatarii propriilor resurse de petrol si a jumatate din cele de gaze naturale, ar mai fi ceva de facut spre a nu se scapa complet fraiele in domeniul energetic, tara devenind chiar numai o frunza in bataia vanturilor straine. Oricum, este evident ca doar pentru un asemenea obiectiv mai are rost o strategie energetica, pentru ca, la fel de evident, daca se va merge pe mai departe pe externalizari cu investitori strategici in energie - deci pe continuarea transferurilor de decizie si control catre companii straine - nu va fi nevoie de nicio strategie. Si-o vor face altii pentru ei, cu includerea pieselor detinute in Romania, carora li se va atribui un anumit rol in functie de interesele lor, si nu de interesele Romaniei. In orice caz, in formularea unei strategii sunt cateva probleme de fond asupra solutionarii carora trebuie sa se convina pe un plan larg (partide, servicii secrete, societate civila), in urma unor dezbateri serioase si aprofundate. Din acest punct de vedere, strategia energetica elaborata de guvern este, din pacate, un exemplu pregnant de cum nu trebuie intocmita o strategie, nici ca procedura, nici ca potential continut. Pentru ca, dupa ce propuneri izvorand de la guvern mergeau pe ideea continuarii aproape indiferent de pret a privatizarilor in energetica - si in aceasta forma s-a aflat in dezbatere publica -, Executivul Tariceanu a dat-o la intors in u