Luna trecută, Ministerul Culturii n-a stat cu mîinile în sîn. Agitaţia la care au dat naştere un ordin al dlui Barbu, în ziua de 13 – ceea ce ar fi putut să-l prevină asupra caracterului nefast al iniţiativei –, precum şi un proiect de Ordonanţă de Urgenţă pregătit pentru semnătura prim-ministrului, este caracteristică pentru o birocraţie care, în nestăvilitul ei avînt, pretinde să reorganizeze tot. Aţi mai auzit de „reorganizare prin desfiinţare“?
DE ACELASI AUTOR De spus încă o dată Încă o barbarie? Cum se nasc şi mor oraşele La originea urbanismului bucureştean Ei bine, Ordonanţa de Urgenţă care va modifica Legea 422/2001 suprimă comisiile zonale ale monumentelor istorice, după 12 ani de existenţă. Ele aveau de examinat situaţii locale (din două, pînă la cinci judeţe), clasări sau declasări, avizări necesare pentru stabilirea de zone construite protejate, aşa încît analizau, în primă instanţă, dosarele ce urmau să ajungă la Comisia Naţională a Monumentelor. Fiecare comisie zonală era formată din 9 membri, sub conducerea unui membru al CNMI care se deplasa o dată sau de două ori pe lună în provincie. Erau cu toatele, aceste CZuri, 12, una din ele fiind aceea pentru Bucureşti. Aceste atribuţii erau cuprinse în regulamentul oficial 2173/28.03.2013, cu alte cuvinte într-un document emis de minister la sfîrşitul lui martie şi care mai cuprindea, cu o insistenţă minuţioasă, şi un fel de cod moral, asemănător vechilor prevederi pentru echitatea socialistă. Este de prisos să spun cît de inutile şi nepotrivite erau asemenea indicaţii, care arătau numai o jignitoare neîncredere în experţii şi specialiştii convocaţi, gratuit, dar regulat, ca să vegheze la protecţia monumentelor. Dar ce mi se pare mai ales de relevat este că, după trei luni, altă măsură propusă de acelaşi minister „pentru regîndirea competenţelor legale“ a înlăturat comisiile zonale, ca şi cum vre
