Era probabil valabil pe vremea Imperiului. Acum italienii lucrează – sau nu – la lărgirea sau construirea de autostrăzi, ceea ce poate crea probleme de orientare, mai ales că nu s-au obosit să semnalizeze rutele ocolitoare foarte clar, iar GPS-ul se vede uneori depăşit de modificările făcute de oameni, care nu i-au fost anunţate. Lascia stare...
Ne-a desluşit un localnic şi am nimerit bucla potrivită, care ne-a dus apoi pe autostradă. Toată oboseala şi deruta mi-au dispărut, însă, când am intrat în oraş.
Îmi place Roma. Cred că e un oraş care trebuie savurat pe îndelete, fie şi aglomerat cum era acum. Ca-n orice vară, de altfel.
Mi se pare că fiecare stradă spune o poveste, dincolo de poveştile spuse de monumentele lui: Colosseum, Piazza Navona, Piazza di Spagna, Fontana di Trevi şi, desigur, Vaticanul şi Piaţa San Pietro. (Unde un proprietar de local şi-a pus, inspirat, anunţul „Habemus Pizza”).
Roma e o declaraţie de dragoste şi o poveste de iubire, în acelaşi timp. De aceea trebuie iubită pe îndelete, nu pe fugă. Luaţi-vă timp să vă aşezaţi la cafenelele din mijlocul străzilor mici şi întortocheate, să ascultaţi freamătul oraşului.
Să vă sprijiniţi de un parapet, departe de coada de bilete pentru intrarea în Colosseum şi să vă imaginaţi grandoarea vremurilor vechi, spectacolul – crud, e drept – pus în scenă de gladiatorii care urcau în arenă.
Imaginaţi-vă cum arăta Forul lui Traian în 113 d.Ch., când a fost terminat, lângă Coloana lui Traian. Şi doriţi-vă în secret, când aruncaţi o monedă în Fontana di Trevi, să vă întoarceţi aici.
