Coruptia generalizata constatata, zilele trecute, de europarlamentarul german Markus Ferber nu este de ieri, de azi.

Capturarea statului de catre grupuri de interese mafiote cu conexiuni politice s-a produs in ultimii patru ani. Timp in care oficialii europeni au laudat progresele Romaniei in procesul de integrare, au admis ca au fost indeplinite criteriile statului de drept si au inchis negocierile de aderare in ultimele zile de mandat ale Cabinetului Nastase.

O singura voce din corul occidental a facut constant opinie separata, dar aceasta nu a apartinut nici sefului Comisiei Europene Romano Prodi, nici comisarului pentru extindere Günther Verheugen, ci ambasadorului SUA la Bucuresti Michael Guest, desi Romania nu urmeaza sa devina membru al Statelor Unite, ci al Uniunii Europene.

Cabinetul Nastase a fost tras de urechi parinteste, pentru ca nu a respectat moratoriul impus adoptiilor internationale, dar a fost laudat pentru infiintarea Parchetului National Anticoruptie, o forma fara fond.

A folosi coruptia generalizata pentru a bloca intrarea Romaniei in Uniunea Europeana, acum, cind la putere a venit o administratie hotarita sa lupte cu orice risc impotriva coruptiei, ar fi o mare nedreptate.

Este adevarat ca Uniunea Crestin-Sociala din Bavaria, membra a Partidului Popular European, nu este la prima incercare de a opri procesul de extindere, fiind cunoscuta ca fractiunea cea mai radicala eurocentrista dintre conservatori.

Anul trecut pe vremea asta, Edmund Stoiber, liderul Uniunii Crestin-Sociale si guvernatorul Landului Bavaria, contributor important la bugetul Germaniei si, implicit, al Uniunii, afirma ca UE nu poate suporta – institutional si financiar – mai mult decit extinderea cu zece state, infaptuita la 1 mai 2004, si ca integrarea Romaniei si a Bulgariei nu poate fi realizata pina cind