Vara, Balcicul este atrac-tia litoralului bulgaresc. Dar iarna? Intr-o singura noapte, pe taramul atat de iubit de Regina Maria a Romaniei, au trecut in 2007, impreuna cu bulga-rii, aproximativ 1.000 de romani. Revelionul euro-pean la Balcic, plus poves-tile de iarna ale fostului pamant romanesc. Doi ani de rascruce: 1940 - anul cand am pierdut Balcicul; 2007 - anul regasirii. Doi ani de rascruce: 1940 - anul cand am pierdut Balcicul; 2007 - anul regasirii.
Prima zi a anului 1940. Ora "zero". S-ar fi cuvenit sa fie clipa de inceput a unui nou an incarcat de emotii pozitive. Totusi, aici, in piata Primariei din Balcic, se consumau altfel de emotii. Locuitorii orasului - bulgari, romani, turci⦠- se adunasera nu pentru a ciocni cupele de sampanie, ci pentru a-si lua ramas-bun. "In acea noapte de Anul Nou s-a intamplat ceva neasteptat" - ne povesteste Balcica Maciuca, fiica ultimului primar roman din Balcic, Octavian Mosescu. "Stiau cu totii ca pana toamna romanii vor trebui sa isi ia lucrurile si sa lase in urma casele pe care le ridicasera la Balcic. Pare sa fi fost un acord tacit: noaptea aceea de Anul Nou era noaptea de «ramas-bun». Acolo, in piata primariei, cei care urmau sa ramana i-au imbratisat pe cei care urmau sa plece, in semn de incurajare. I-au multumit tatei pentru perioada in care le-a fost primar. I-au aratat ca au inteles zbaterea lui de a face din Balcic un oras special, un «oras al luminilor»".
BALCICUL SI BALCICA. "Orasul Alb", "Orasul Visatorilor", "Orasul Pictorilor" avea sa ramana in urma si, pentru cei mai multi, numai fotografiile, panzele artistilor si filmul memoriei vor continua sa ii pastreze contururile stiute. Dealul de calcar stralucind ca argintul in lumina soarelui. "Cerno More", Bulevardul Marii Negre, care te aducea, serpuitor, de la poarta de intrare a orasului, dinspre campie pana la tarmuri. Apa Marii Negre -
