Luni, 15 noiembrie, se implinesc 23 de ani de la manifestatia muncitorilor de la fosta Intreprindere de Autocamioane din Brasov (actuala Roman SA). Intamplarea face ca acum sa fie o vreme parca de inceput de toamna, cu un soare destul de bland, exact ca atunci. Cu diferenta ca ziua de 15 a picat intr-o duminica si era zi de alegeri. S-au scris multe despre aceasta miscare, accentuandu-se caracterul ei anticomunist.
In cele ce urmeaza, o marturie scrisa de Ioan Avram, pe blogul lui.
Se lucra in acea duminica, oameni putini, dar mai peste tot in sectiile marii uzine. Plata salariului era intarziata de cateva zile, iar banii erau si mai putini, pentru nerealizarea planului. Cadrul general in tara era: fara caldura, apa calda din cand in cand, alimentarele goale, benzina pe ratie, doua ore tv etc etc. Nemultumirile erau in toi si le spunea fiecare in barba. Mamaliga nu vroia sa explodeze. O mana de oameni de la o sectie se strang si fac scandal pe tema neplatii salariului. Seful unitatii nu reuseste sa-i potoleasca, nici nu avea argumente solide. Directorii chemati au pus diminuarile pe seama planului nerealizat, fara explicatii credibile pentru intarziere.
Nervozitatea si furia oamenilor creste, ceva "acte de violenta" asupra utilajelor si nicidecum asupra oamenilor. Sunt putini si incearca, intr-un mars pe la celelalte sectii, sa adune cat mai multi la necazul lor, care era si al celorlalti.
Trec ca un uragan prin sectii, unii li se alatura, altii se ascund si, intr-un final, ies pe poarta uzinei si de aici pe Calea Bucurestiului catre centru. Nu multi. Ceva peste doua sute de oameni. Incet incet li se alatura trecatori, colegi din uzina care nu erau la serviciu in acea zi. Coloana ia forma, la fel si lozincile. Se striga impotriva lui Ceausescu si impotriva comunismului.
De la manifestarea cumva anarhica din uzina