Profesorul Randy Schekman, câştigătorul premiului Nobel pentru fiziologie şi medicină în 2013, critică dur aşa-numitele publicaţii ştiinţifice „de lux“, pentru că distorsionează procesul ştiinţific deturnând interesul cercetătorilor de la subiectele cu adevărat utile. Prin publicaţii „de lux“, profesorul Schekman înţelege în primul rând revistele Science, Nature şi Cell. Profesorul Schekman a transmis acest mesaj într-un articol publicat în ziarul britanic The Guardian, cu o zi înaintea ceremoniei de decernare a premiului Nobel. „Sunt om de ştiinţă. Lumea mea profesională aduce realizări importante umanităţii, dar este tulburată de stimuli inadecvaţi. Structurile care prevalează în construirea reputaţiei personale şi în avansarea în carieră produc următorul fenomen: recompensele cele mai mari vin adeseori după munca cea mai spectaculoasă, nu după cea mai bună“. Asocierea cu numele acestor publicaţii „de lux“, spune profesorul Schekman, garantează cercetătorului fonduri mai mari sau avansarea în carieră, dar nu asigură aut Publicitate omat şi calitatea lucrării şi asta pentru că revistele de top publică multe lucrări excelente, dar nu doar lucrări excelente. Revistele îşi exercită atracţia prin „găselniţa“, spune Schekman, numită factor de impact, însă citarea unui articol nu se corelează întotdeauna cu calitatea sa. Mai mult, revistele preferă subiectele provocatoare care pot face valuri, cu un potenţial crescut de citare: „Acest lucru influenţează cercetarea, construieşte false teorii în zone la modă în care cercetătorii pot face afirmaţiile îndrăzneţe pe care publicaţiile le doresc, în timp ce alte activităţi importante sunt descurajate“. Reviste precum Science sau Nature primesc atât de multe lucrări spre publicare încât doar 6% văd lumina tiparului, şi nu neapărat cele mai bune, restul rămânând pierdute pentru lumea ştiinţifică. Reprezentanţii r