Nu mai este un secret că ideea, foarte bună, de a re-face o capitală culturală în această regiune „de mâna a treia” s-ar putea dovedi proiectul care ar trezi la viaţă forţe ştiute şi neştiute, menite să redea suflul acestei regiuni aflate într-o comă vecină cu moartea.
Întâi au plecat Ministrul şi Şefa de Cabinet. Dl. Ministru le-a mărturisit ieşenilor dragostea sa neţărmurită pentru oraşul-stindard al culturii naţionale, a perorat despre granitul soclului înalt pe care urmează a se aşeza, într-o bună zi, statuia culturii ieşene, şi, în aplauzele celorlalţi, a lăsat bineţe şi dus a fost. De vor fi fost făcute, în particular, promisiuni şi angajamente ferme de a susţine oraşul Iaşi în competiţia europeană a capitalelor culturale, nu avem de unde şti. Publicul prezent în Sala Mare a Primăriei a auzit doar o frazeologie eclatantă despre măreţia oraşului locuit odinioară de oameni ca Maiorescu, Eminescu, Iorga şi etc.
Apoi au început a pleca televiziunile. Lucrătorii audio-vizualului au prins în ramă imaginile pentru ştirile de câteva secunde, i-au filmat pe actorii vieţii publice în plină acţiune discursivă, apoi şi-au mişcat echipamentele spre alte „evenimente”. Nu am putut verifica dacă vreun post de televiziune a transmis în direct dezbaterea „Iaşi – Capitală Culturală Europeană 2021”. Ar fi făcut audienţă o asemenea transmisiune?
În sfârşit, după ce chiar unii dintre şefii de instituţii şi-au luat rămas bun de la ceilalţi participanţi, am înţeles că dezbaterea cu pricina nu era cu mult diferită de alte întâlniri publice în care se laudă mici şi mari realizări trecute şi se fac declaraţii de intenţie.
Pe durata a aproape trei ore am ascultat o mare de vorbe. S-a vorbit, în bună tradiţie românească, despre vrute şi nevrute. În timpul curs s-a consumat adesea o retorică vanitoasă, vagă şi vană salvată de la eşec de câteva intervenţii not