În toată opera sa Pacepa face un portret al complicităţii strânse şi entuziaste a României în operaţiunile de spionaj antiamericane, anti-Israel şi antievreieşti sponsorizate de către sovietici. Lucrarea sa nu admite nicio sugestie privind vreun autentic conflict de interese sau vreo fricţiune serioasă între Bucureşti şi Moscova.

El continuă aceeaşi linie în „Dezinformarea” (co-autor Ronald J. Rychlak), astfel infuzând lucrarea cu dezinformare mai degrabă decât să explice fenomenul.Acest text a fost scris în data de 25 iulie 2013, înainte de interviul pe care Ion Mihai Pacepa i l-a acordat jurnalistului Andrei Bădin.

Portretul lui Pacepa despre cooperarea României cu Serviciile de stat Secrete ale URSS şi ale Pactului de la Varşovia în momentele critice din 1963, 1972 şi 1978 nu se potriveşte deloc cu documentele interne ale altor state membre ale blocului sovietic. Acolo unde el imaginează întărirea colaborării şi subordonării, ceilalţi vorbesc doar de tensiuni mai mari, relaţii complet rupte şi chiar de operaţiuni reciproc ostile. În 1987 dezinformarea lui Pacepa prezentată în cartea sa „Orizonturi roşii” a avut influenţă în primul rând datorită faptului că aspectele sale cele mai importante nu ar fi putut fi verificate, iar linia generală a sa era inerent plauzibilă - două caracteristici ale oricărei dezinformări efective. Şi totuşi, ce s-ar fi putut afirma fără prea mare teamă de verificare sau contrazicere în 1987, înainte de colapsul comunismului şi deschiderea arhivelor Pactului de la Varşovia este azi uşor de demontat.

Să comparăm, de exemplu, starea relaţiilor României în cadrul Pactului de la Varşovia descrisă de alte state membre cu „revelaţiile “ lui Pacepa de presupusă cooperare româno- sovietică în cadrul operaţiunii Orizont lansată împotriva Statelor Unite în februarie 1972. Cinci luni mai devreme Brejnev a informat pe ceilalţ