Steaua şi Dinamo s-au armat temeinic. Ministerele fotbalului şi-au tras dotare tehnică de toată nădejdea. Victor Piţurcă şi Ioan Andone sunt vopsiţi corespunzător intereselor pe care le slujesc la ora actuală, au fibră şi nerv care-i recomandă pe post. Iar, faţă de predecesori, au şi avantajul că poartă număr mare la crampoane. Atât cât să creeze, cel puţin temporar, o distanţă corespunzătoare între echipa de care ei răspund şi conducătorii care de multe ori se scarpină în ceafă prin nas. Aparent, Victor Piţurcă şi Ioan Andone pornesc cu şanse egale în proiect. Similitudinile aparţin însă doar aparenţelor. În realitate, cei doi şi-au croit diferit condiţiile de start. Iar dacă realităţii obiective îi mai adugăm şi ingrediente inevitabil subiective, se pare că Victor Piţurcă porneşte în avantaj faţă de Ioan Andone.

Victor Piţurcă a stat o lungă perioadă de timp în cumpăna dintre refuzul şi acceptarea postului la Steaua. Şi să nu creadă cineva că negocierea contractului personal ar fi cauzat suspansul. Clauzele acestuia nu l-au interesat prea mult Victor Piţurcă. Deoarece Piţi îşi dorea să vină în Ghencea. Dar nu în orice condiţii. Omul lucrează după un tipar propriu şi nu este dispus să accepte nici măcar minima concesie atunci când este vorba de meserie. Procedând astfel, Victor Piţurcă a reuşit să construiască echipe de bună condiţie. Şi chiar dacă alţii au cules laurii respectivei construcţii, Piţurcă a ştiut îndotdeauna, foarte bine, ce a lăsat în urma sa. Şi de această dată Victor Piţurcă l-a strâns pe Gigi Becali în menghina unor condiţii ireconciliabile în privinţa remanierii lotului şi abia atunci când acestea au fost îndeplinite a acceptat preluarea postului.

În plus, a fost pus embargo pe ingerinţele patronului în problemele echipei şi a obţinut, nici nu se putea altfel, decât promisiuni. Promisiuni pe care nimeni nu prea pune preţ. Piţ