Nu am primit, nici acum, în cursul polemicii recente, răspunsul la propunerile mele.
Nu am primit niciodată răspunsul de la vreunul dintre experţii români.
Singurii care mi-au răspuns vreodată, cu adevărat, sunt trei străini şi toţi trei au făcut-o neoficial, în convorbiri private.
Primul, în 1998, paradoxal, era unul dintre experţii seniori ai USAID, cu care duceam o bătălie jurnalistică cu securile pe masă - se numeşte De Maynard, nu ştiu dacă mai este în viaţă, era în pragul pensiei atunci şi am fost legat de un angajament de confidenţialitate să nu pomenesc de el un timp, pentru că i-aş fi pus în pericol slujba şi pensia.
Venise în control, să evalueze defectele proiectului Rasdaq evidenţiate şocant de ziarul BURSA.
Mi-a solicitat o convorbire privată, la noi, în sediul Redacţiei.
A avut loc o controversă, pentru mine, epuizantă; stăpânea cunoştinţe financiar-bancare cu care mă copleşise, făceam eforturi să-i decelez fisurile din raţionamente situate în domenii pe care abia dacă le întrezăream (fusese reprezentant al Băncii Mondiale într-o ţară din Asia).
După vreo două ore de luptă, a început să zâmbească, apoi a râs de- a binelea: "Gata! Gata! Am vrut să te încerc, doar! Să văd cu cine avem de-a face şi până unde rezişti. Acum ştiu cine eşti şi ce vrei - primul principiu într-o confruntare este să-ţi cunoşti duşmanul", mi-a spus.
Şi a continuat, uluitor:
"Bineînţeles că ai dreptate! Bineînţeles că sistemul nostru vă defavorizează şi că al tău este cel raţional!"
După care mi-a spus:
"Mă simt obligat să te anunţ că vei pierde această bătălie pentru ţara ta şi de altfel, îmi şi face plăcere să te anunţ asta. În 1990, aţi pierdut un război şi desigur, trebuie să plătiţi pagube de război. Oricât te-ai împotrivi tu, pagubele vor fi plătite!"
Şi încă:
"Este evident că acţiunile la purtăto
