Destinatar: Şerban Foarţă

Dragă Şerban,

Am pornit de la nişte banale şarade cu care clanul Austen se amuza în ziua de Crăciun. Le-ai tradus într-o clipă, atât de frumos încât, să mă ierte urmaşii familiei Austen, sunau a poezie adevărată, nu a şaradă. Care e secretul? Secretul e că unchiul lui Jane nu era poet, pe când tu eşti. El era un versificator abil, cum sunt atâţia, tu, pe lângă o scânteietoare supleţe în combinarea cuvintelor mai ai ceva: eşti poet. Ce înseamnă să fii poet e altă întrebare, din cele la care nu mă încumet să răspund aici. De aceea să revenim în pielea cititorului de poeme ermetice barbiene.

Am văzut că aparenta înşiruire aleatorie de cuvinte poate să se lumineze, să se încarce cu un sens general, coerent. Am văzut că pentru asta sunt mai multe metode: variantele păstrate, în care încifrarea n-a fost încă dusă la capăt şi deci e mai uşor să vezi punctul de pornire, apoi câmpurile semantice care orientează pilitura de sens către magnetul unui tablou unitar şi, cea mai frumoasă, mănunchiul de chei poetice făcut din cuvinte la care are acces toată lumea, cuvinte cu referent direct şi care, în cadrul poemului, se "verifică". Pentru aceasta din urmă e însă nevoie de fler poetic, de aceea ţi-am propus-o ţie. Trebuie să şi "simţi" unde e sensul prim, referenţial, şi unde e metaforă. Or, la acest nivel al înţelegerii ne interesează numai sensul prim. Cheia principală era poros infoliu şi cu ea am descuiat seiful ermetic închis al acestei poezii. Permite-mi să reiau concluzia din articolul de săptămâna trecută, ca să putem merge mai departe. E vorba, spuneam, de "un manuscris ars în sobă, a cărui cenuşă e apoi deretecată. ş...ţ Orga prismei e lentila ochelarului (vezi şi titlul Dioptrie) prin care parcurgi pagina scrisă (de tine, de altul?), având de la ea pretenţii Ťînalteť. Imaginea a doua Ťca fruntea